Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
108 Adalbert Balogh 8 cu doi ani şi o altă zonă a Batarciului va fi cercetată de un grup de patru cetăţeni (dintre care Mihai Csorba morar, Iacob Csorba şi Ilie Hosszú erau din Batarci). Ei vor solicita acordarea unui perimetru sub denumirea de „Sfânta Treime“ din Dealul „Bokor“ şi valea cu acelaşi nume. Cu un an mai târziu morarul Mihai Csorba va mai solicita şi un alt perimetru sub numele de „Sf. Benedict“, aflat în dealul Piciorul Plat (Laposláb). El va săpa un început de galerie în lungime de trei stânjeni, după care însă va renunţa la continuarea lucrărilor. După doi ani de la radierea acestor perimetre, în 1859 hotarul satului Batarci va mai forma obiectul unor concesiuni pentru cercetare, după care, până în anul 1911 nu mai avem alte referiri la activităţi miniere în hotarul acestei localităţi. In acest an, la întâlnirea pâraielor „Bătărcel“ şi „Stan Iacob“ se acordă trei concesiuni pentru cercetare, iar în anul 1917 loan Petrovai din Baia Mare va face unele cercetări, dar fără rezultate demne pentru solicitarea vreunui perimetru minier.63 înspre Est de Turţ, în hotarul comun cu Cămărzana, baronul Nicolaus Vécsey în anul 1850 a obţinut două perimetre, miniere sub denumire de „Elisabeta de Nord“ şi „Elisabeta de Sud“. Ele şi în anul 1858 mai persistau în evidenţele căpitănatului minier dar despre exploatarea lor nu se cunoaşte nimic. în anul 1853 se dobândeşte un alt perimetru minier pentru argint şi plumb, situat în „muntele Fenyitik“ care va fi alipit de bunurile Asociaţiei „Sf. Emeric“ din Turţ. Dar şi acesta în curând va fi dat uitării.64 în anul 1868 activitatea minieră şi în hotarul Cămărzanei va fi reluată, dar de această dată atenţia se va îndrepta înspre „muntele Zlamen“, în care, în apropierea întâlnirii hotarelor localităţilor Bixad, Vise (în Maramureşul istoric, azi în Ucraina Subcarpatică) şi Cămărzana, pe teritoriul acesteia din urmă, în anul 1874 vor fi acordate două perimetre miniere simple (în total 25 088 stânjeni pătraţi vienezi) sub denumirea de „Simion“ în proprietatea asociaţiei miniere cu acelaşi nume. Majoritatea acţiunilor asociaţiei au fost deţinute de câţiva specialişti în exploatarea şi prelucrarea fierului de la Dolha, din rândul acestora fiind şi directorul asociaţiei. Bazaţi pe rezultatele unor analize de laborator, precum şi pe identitatea rocilor cu cele exploatate în zonele vecine din Bixad şi Vise, până în anul 1876 va fi săpată o galerie cu lungime de 79 m. Filonul atins s-a dovedit a fi bogat în special în aur, dar acţionarii îşi dau seama că în lipsa vreunei surse de apă, construirea şteampului este nerealizabilă. Şi când în mină ar mai fi fost necesară doar construirea abatajelor de exploatare, acţionarii renunţă să facă cheltuieli în plus. în luna mai 1876 este pe cale să se realizeze fuziunea asociaţiei „Simion“ din Cămărzana cu Asociaţia „Theofil“ din Bixad, care dispunea de un şteamp bine dotat. Din motive încă neelucidate, fuziunea nu se realizează, şteampurile de la Bixad sunt cumpărate de Ferenc Juhász. între timp lucrările de la galeria „Simion“ sunt sistate, dispar chiar şi uneltele de G3 Ibidem, acte concesionate nr. 334/1847; 94, 417, 505, 1066 şi 1085/1848; 540 şi 693/1851; acte generale nr. 2917/1911 şi 240/1917; Căpitănatul minier Somolnoc, act nr. 1239, 1965 şi 2377/1857; 1464/1859. 64 Ibidem, acte nr. 1828/1857 şi 1408/1858; Inspectoratul geologic minier Baia Mare, acte concesionate nr. 511/1853.
