Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
5 Contribuţii la istoricul dezvoltării mineritului 105 mărturie sunt consemnaţi 11 muncitori din care majoritatea proveneau din jurul Băii Mari. Datorită numărului relativ mare de muncitori preocupaţi, în anul 1848 supraveghetorul de la Turţ era investit cu dreptul de judecată în problemele de importanţă mai mică asupra lucrătorilor de la minele „Emeric“ şi „Sfânta Treime“, Statistica anului 1852 vorbeşte deja de 30 de muncitori, 2 supraveghetori şi 1 administrator, numărul zilelor de muncă ridicându-se la 8 191. Pentru anul următor nu deţinem cifra absolută al personalului angajat, dar totalul zilelor de muncă lucrate s-a ridicat la 9 571, ceea ce corespunde cu o creştere de peste 14,4o/o. In anul 1860 se vorbeşte deja de 60—70 muncitori.53 54 Dar printre ei la această dată se aflau şi cei care lucrau la şteampurile şi la instalaţia de extragere a argintului prin metoda de alealinizare. Ideea construirii acestei instalaţii a apărut deja în anul 1855, dar ea a fost dată în folosinţă doar la sfârşitul anului 1859. Realizarea instalaţiei a fost impusă pe de o parte de necesitatea reducerii radicale a cheltuielilor de transport şi implicit a cheltuielilor de producţie. (Transportul produselor de la Turţ la Băiţa a durat trei zile.) Pe de altă parte concentraţia utilă a minereurilor de la Turţ era relativ mică: la produsul principal (argintul) ea nu a ajuns la 2 lotoni/chintala de minereu, în plus minereurile în cauză conţineau şi alte substanţe din care motiv,, prin metoda topirii, la aceea dată nici această concentraţie nu se realiza.34 Instalaţia propriu-zisă de alealinizare avea patru casete (lăzi), era dotată cu pompe, cuve şi cu alte vase necesare. Pe lângă instalaţie există un laborator, un cimentator, un cuptor de ardere (cupelare) a argintului. Funcţionau două şteampuri dintre care unul era acţionat de apă, iar altul de o maşină cu aburi de 8 Hp, aceasta din urmă mai punea în acţiune un valţ şi o moară pentru măcinatul sării. Maşina cu aburi de la Turţ a fost montată în anul 1865 şi ea a funcţionat pe baza cărbunelui extras din mina „Vapor“ situat în hotarul Cămărzanei. Pregătirea minereurilor se făcea prin două cuptoare de prăjire dar şi în aer liber pe nişte platforme anume pregătite. Montarea maşinii cu aburi împreună cu o parte din instalaţia descrisă mai sus pentru extragerea argintului a avut loc în anul 1864. Era prima maşină cu aburi montată în comitatul Ugocea şi pe lângă maşina cu aburi ce a fost instalată în mina Dealul Crucii din Baia Mare încă în preajma revoluţiei din 1848, ea a prezentat şi un moment de vârf în progresul tehnic al vremii.55 Evidenţele de care dispunem pentru anii 1856—1870 privind cantitatea şi valoarea produselor miniere realizate de mina „Emeric“ din Turţ, sunt incomplete, motiv pentru care înfăţişarea unui tablou veridic în această privinţă este imposibilă. Dar folosind chiar informaţiile trunchiate de care dispunem, se poate afirma că dezvoltarea activităţii miniere de aici până în anul 1870 a fost permanentă. In urma preschimbării produselor la topitoriile din Femeziu şi Băiţa şi în special de la Oficiul 53 Inspectoratul geologic minier Baia Mare, acta judicialia nr. 552/1848; acte concesionale nr. 1406/1845, 64/1853, 150/1854; Căpitănatul minier Somolnoc, act nr. 581/1861. 54 Inspectoratul geologic minier Baia Mare, acte concesionale nr. 150/1854 şl 876/1855; Căpitănatul minier Somolnoc, act nr. 75, 1396, 1440 şi 1570/1859. 55 Inspectoratul geologic minier Baia Mare, act nr. 624/1865 şi 1124/1867.
