Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)

Istorie

CONTRIBUŢII LA ISTORICUL DEZVOLTĂRII MINERITULUI ÎN OAŞ ÎNTRE ANII 1760—1918

(Partea a Il-a)

ADALBERT BALOGH

Filoanele metalifere din zona Iezurilor (Tama) înspre Sud-Est se continuă cu cele din hotarul localităţii Turţ. La sfârşitul secolului al XVIII-lea mulţi cunoşteau că în văile Caporcea şi Petricel (Kövespatak), sau zonele dealurilor Tompa şi Borz, erau presărate ciţ galerii şi puţuri de mine vechi şi părăsite demult.

Potrivit datelor ce le deţinem, primii care în această zonă şi-au încercat norocul erau (fraţii Katalin. In anul 1781 ei vor obţine un permis de cercetare, pe baza căruia în anul următor, într-un scurt interval, vor lucra cu şase muncitori, dar se lovesc de două greutăţi esenţiale: nu au destui bani şi pe deasupra li se pun piedici din partea autorităţilor administrative ale comitatului36. Cercetările lor vor fi continuate în anii 1786—1787 pe o scară mult mai lărgită şi de către întreprinzători cu experienţă în acest domeniu. Numitul Iacob Vida, cu domiciliul în Baia Sprie, în scurt timp reuşeşte să convingă pe mai mulţi cetăţeni din Halmeu, Turulung şi din împrejurime de necesitatea redeschiderii unor mine părăsite. Trei asociaţii diferite vor obţine dreptul la exploatarea minelor „Toţi Sfinţii“ în Valea Caporcea, „Sf. Anton“ în Dealul Tompa şi „Sf. Ecaterina“ în Valea Petricel şi Dealul Tompa.

Din relatarea asociatului István Ráthonyi aflăm că în vara anului 1787 vechile galerii au fost desecate, s-au luat probe şi au fost trimise la „Baia 15 chintale de pietre“. Intre timp Vida şi-a vândut însă cuxele (acţiunile) sale lui Mihály Gabsila (la Tarna ne-am întâlnit cu el!) şi a părăsit Turţul. De la tribunalul minier Baia Mare în numele asociaţilor se cere delegarea unui alt specialist de încredere, dar totodată se cer asigurări şi în privinţa rentabilităţii activităţilor miniere.37 Se pare că sprijinul concret de la Baia Mare a întârziat să vină la Turţ pentru că până la începutul secolului următor nu mai avem informaţii asupra vreunei activităţi miniere în zonă.

In anii 1801 şi 1802 din partea minei „Sf. Treime“ (Sancti Trinitatis în latină, respectiv Heilige Dreifaltigkeit în germană) din Turţ se fac deja preschimbări de minereuri şi de produse concentrate (şlicuri) la topitoria de la Ferneziu, preschimbări ce vor continua apoi să se efectueze şi între anii 1807—1813. Ca principalii acţionari din această perioadă

36 Inspectoratul geologic minier Baia Mare, act nr. 89/1781 şi 86/1782.

37 Ibidem, act nr. 408/1786, 55, 146, 168, 270, 421 şi 422/1787.