Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
94 4 înscrişi, în satul Turţ, şi 4 iobagi care, pe lângă sesie, mai deţineau şi părţi din locurile de moară (pars molendinae)21. Raportat ia numărul supuşilor contribuabili — potrivit conscripţiilor dicale din 1567 şi 1574 — cel al scutiţilor e impresionant de mare, iar din această categorie cei 84 de săraci deţin ponderea22. Prin săraci (pauperes) trebuie înţeleasă acea categorie socială a supuşilor care deţineau sesii mai mici de 1/2. înseamnă că şi ponderea sesiilor o constituiau cele mai mici de jumătate. Câteva cuvinte despre categoria jelerilor. In satele din comitatul Satu Mare găsim menţionaţi supuşi din această categorie încă din secolul al XVI-lea, pe când în cele din Ugocea prima semnalare a jelerilor datează din anul 1714 în Valea Seacă. Considerăm că, anterior acestui an, jelerii nu fuseseră semnalaţi deoarece erau înscrişi în categoria săracilor. Situaţia e asemănătoare şi în privinţa diferenţierii acestora în jeleri cu casă (inquilini domos habentes) şi jeleri fără casă (subinquilini). Această diferenţiere în Ugocea e sesizabilă abia în a 2-a jumătate a secolului al XVIII-lea. In general, erau consideraţi jeleri supuşii cu sesii mai mici de x/8. In tabelul urbarial al satului Gherţa Mare din 1839 vom întâlni jeleri „ereditari“ şi „cu drept de liberă strămutare“23, terminologie extrem de rar întâlnită. Situaţia economică a acestei categorii diferă de la un sat la altul. In Gherţa Mare şi Vama au arător în extravilan, în Bocicău şi Valea Seacă găsim jeleri cu sesie de V2, în Certeze şi Vama au şi fâneaţă, în mai toate satele întâlnim în gospodăriile lor boi, vaci cu lapte, cai, porci. Fenomenul de fărâmiţare al sesiilor a avut drept consecinţă creşterea proporţională a numărului jelerilor. Potrivit tabelelor urbariale din anii 1774—1775 erau înscrişi în Batard 31 jeleri, în Călineşti 36, în Certeze 32, Gherţa Mică 21, Gherţa Mare 10, Prilog 13, Tarna Mare 13, Tămăşeni 5, Tîrşolţ 39, Tur 33, Turţ 42, Valea Seacă 7, Vama 33. Această creştere se accentuează în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Luând ca exemplu conscripţiile regnicolare din 1828, constatăm că în Prilog numărul lor a crescut de la 13 la 4 724, în Tur de la 33 la 5525 26, iar în Vama de la 33 la 5228. Pe parcursul investigaţiilor intreprinse am identificat, în categoria supuşilor, şi câţiva voievozi locali, necunoscuţi până în prezent27. Aceştia sunt: Filip Fătu (Philippus Fattyu) şi Teodor Turţeanu (Theodorus Turczy) din Gherţa Mică, Iacob Paul (Iacobus Paâl) din Comlăuşa28, Grigore Molnár şi loan Borota din Turţ29, Petru Chiş şi Teodor Mărcuş din 21 Ibidem, dos. nr. 939/1714. 22 Szabó István, op. cit., p. 138. 23 Arh St. Satu Mare, fond Tribunalul judeţean Satu Mare. Acte urbariale, dos. nr. 905/1838, f. 3—4. 24 Ibidem, dos. nr. 1447/1828. 25 Ibidem, dos. nr. 1773/1828. 26 Ibidem, dos. nr. 1825/1828. 27 Despre voievozii locali din Oaş vezi D. Prodan, Iobăgia in Transilvania in sec. XVI, voi. II, p. 355 şi Victor V. Dragoş, Voievozi locali în ţinuturile sătmărene in secolul al XVIII-lea, în Satu Mare. Studii şi Comunicări, voi. VII—VIII, 1986—1987, p. 240. 28 Arh. St. Satu Mare, fond Tribunalul judeţean Satu Mare. Acte urbariale, dos. nr. 943/1723, f. 9—10. 29 Ibidem, dos. nr. 945/1725, f. 11—13.
