Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
9 37 se pot distinge două grupuri net deosebite: 1) ceramică rudimentară şi 2) ceramică fină7. : 1) Ceramica grupată în această categorie este neglijent lucrată eu mâna din pastă care conţine multe impurităţi ce alcătuiesc degresantul necesar transformărilor chimice ce se produc în momentul arderii. Ca, degresant s-a folosit nisip de granulări diferite care dă aspectul poros al fragmentelor de vase. Arderea vaselor în general nu a fost omogenă şi cioburile în secţiune simt colorate diferit. Există un miez nepătruns îndeajuns de foc, de culoare (obişnuit) mai închisă decât cea a celor două suprafeţe. Spre deosebire de vasele mari, cele de dimensiuni mai reduse sunt mai bine lucrate şi mai omogen arse. Dintre formele aparţinând categoriei rudimentare făcute cu mâna putem aminti câteva tipuri bine cunoscute: am dat de una sau două fragmente de ceaşcă, de fragmente de vase borcan, fragmente de căni şi oale, aparţinând mai multor variante. Această categorie de ceramică a, fost ornamentată cu butoni în relief, cu alveole, apoi brâu în relief cu alveole, brâu în relief în formă de şnur şi cu „brăduleţ“. 2) Ceramica fină este confecţionată la roata olarului, din pastă bine lucrată care nu mai conţine nici un fel de ingrediente. Arderea este perfectă, neoxidantă, din care cauză are o culoare cenuşie. Majoritatea frag-, mentelor provenite de la vase confecţionate cu roata este mată, de diferite nuanţe de la cenuşiu deschis până la cenuşiu închis. Piese lustruite în exterior sunt foarte puţine la număr. Dintre formele întâlnite: putem aminti: fragmente de la câteva vase cu picior înalt de tip fructieră, ulcioare cu toartă, străchini, capace de vase, precum şi câteva fragmente de chiupuri. Judecând pe baza materialului recoltat cu ocazia vizitelor noastre repetate, proporţional în cadrul aşezării ceramica fină pare a fi mai puţin numeroasă faţă de cea rudimentară, dar — în orice caz —• prezintă o mai mare varietate de tipuri şi de forme. Altă categorie de material arheologic, în pofida străduinţei depuse, nu am avut norocul să descoperim, în afara câtorva bucăţi de lipitură arsă (chirpic). Se pune întrebarea: la ce rezultat putem ajunge pe baza observaţiilor noastre făcute pe teren? Coroborând observaţiile recunoaşterii noastre trebuie să conchidem că în vârful mamelonului numit „Barátdűlő“ din hotarul satului Cuşmed, a existat o aşezare dacică, apărată de condiţiile geomorfologice. Dealul cu o altitudine relativ destul de considerabilă, apărat din toate direcţiile de pante abrupte (spre sud chiar de pante prăpăstioase), nefiind legat de restul dealurilor decât printr-o şa joasă, situată la nord de mamelon, compartimentat în două trepte distincte, în a doua vârstă a fierului a oferit un loc prielnic pentru înfiinţarea unei aşezări dacice în acest vârf singuratic. In ce priveşte datarea aşezării, pe baza ceramicii aflate, deci fără efectuarea unor săpături arheologice măcar cu caracter informativ, suntem înclinaţi să ne gândim la o etapă de tranziţie între faza a Il-a şi faza 7 In privinţa caracteristicilor ceramicii, trimitem la opera lui I. H. Crişar» (op. cit., p. 100—189), unde se găsesc forme similare, ba chiar identice.
