Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
DONAŢIA GRAFICIANULUI PAUL ERDŐS (1916—1987) IN COLECŢIA DE ARTĂ A MUZEULUI JUDEŢEAN SATU MARE JUDITH ERDŐS Ca gest deosebit de valoros şi nobil, donaţia a devenit din păcate tot mai rară în viaţa noastră culturală. Colecţii întregi de o valoare inestimabilă din punct de vedere moral, dar nu fără importanţă pecuniară, au îmbogăţit de-a lungul anilor patrimoniul muzeelor în mod considerabil. Aceste donaţii, şi aici mă refer în mod special la acelea din domeniul artei, fie că au fost integrate într-o colecţie anume, fie de sine stătătoare, au rămas mereu nu numai puncte turistice des vizitate, ducând faimă ţării, dar constituiau în acelaşi timp şi locuri de desfătare artistică pentru iubitorii de artă. Să ne amintim doar de Muzeul Zambaccian, de colecţiile Oprescu Slătineanu, Dona, Avachian, Weinberg, etc. Prin conţinutul lor aceste colecţii au rămas o oglindă fidelă a artei şi gustului vremii respective, o pagină a istoriei artei naţionale şi universale, salvând deseori numeroase opere de la distrugere sau dispariţie. In cazul oraşului Satu Mare, colecţiile muzeale s-au format strict din donaţiile oferite încă la sfârşitul secolului al XlX-lea, în cadrul „Cercului Kölcsey". Piesele donate erau în marea lor majoritate cărţi, dar şi obiecte de istorie locală, numismatică, materiale arhivistice (mai cu seamă corespondenţă a unor personalităţi literare de renume) câteva litografii cu tematică istorică sau obiecte de artă plastică respectiv pictură şi sculptură mică constând din mulaje de gips, piese ce au format în cele din urmă nucleul colecţiilor muzeale de mai târziu. Anii războiului au frânat în mod firesc dezvoltarea acestor colecţii, astfel că numai în 1958 când muzeul propriu-zis primeşte un nou sediu colecţiile sunt structurate pe domenii, muzeul devenind muzeu mixt. Donaţiile devin tot mai rare, muzeul sătmărean îmbogăţindu-şi patrimoniul în mod exclusiv prin achiziţii. Secţia de artă a fost dintre toate cea mai modestă din punct de vedere al donaţiilor. Piesele existente neformând o colecţie de sine stătătoare cu un profil anume, n-a permis prezentarea ei într-o expoziţie de bază. Totuşi în urma unor eforturi deosebite, prin achiziţii s-a reuşit ca în vara anului 1969 să se inagureze expoziţia permanentă, monotematică, dedicată pictorului sătmărean Aurel Popp (1879—1960), încercând ca de altfel şi în prezent, concentrarea întregii moşteniri artistice şi obiecte memorialistice, legate de viaţa şi activitatea pictorului, reprezentant de seamă al artei plastice româneşti, specifice „şcolii transilvănene" din prima jumătate a secolului al XX-lea. Alături de această colecţie patrimoniul artistic al muzeului mai cuprinde şi opere ale unor artişti din ţară,
