Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
290 4 româneşti nimeni nu a pictat pieirea omului cu atâta responsabilitate ca Aurel Popp. A fost pe câmpul de bătălie când în 1916 a fost lansată pentru prima oară arma oea mai înfricoşătoare a primului război mondial şi deja acolo schiţează viziunea infernală a „Atacului de gaze“ aşternut pe pânză în 1925. (PI. XXXI). Artistul sătmărean n-a agreat niciodată subiectele duloegi, mic burghezie, din care se inspirau cu predilecţie contemporanii lui. Aceste subiecte au fost numite de Aurel Popp „bujori“. „Dar de ce am exclus chiar bujorii din rândul capodoperelor mele viitoare? De ce? De fapt nu era vorba numai de bujori. Cu această expresie am înfierat toate acele subiecte de care credeam că nu pot constitui un obiect serios al creaţiei. E adevărat, artă valoroasă era considerată de noi numai ceea ce spune ceva, ce are un conţinut serios, şi din care se poate învăţa... Grupul din care făceam şi eu parte a luat arta foarte în serios . .. şi astfel a folosit diminutivul de „bujori“ atât pentru peisaj cât şi pentru natură statică, dar chiar şi pentru portret. Pentru noi nu a fost artă serioasă, decât ceea ce spunea, ceea ce ne învăţa ceva .. . Aceştia sunt doar bujori.. . nu spun nimic!“13 Profesorul său preferat de la Academia de la Budapesta Székely Bertalan14, cu care a menţinut strânse legături de prietenie şi după terminarea facultăţii, a dezvăluit în faţa lui importanţa „compoziţiei“ în creaţia artistică. „Tot ceea ce am văzut şi auzit a conştientizat în mine din ce în ce mai mult scopul suprem al vocaţiei şi instinctul pur m-a îndreptat spre locul unde am aflat cele mai preţioase creaţii ale artei: „COMPOZIŢIILE“15. Această concepţie este oglindită în întreaga creaţie artistică a lui Aurel Popp: prin fiecare operă se străduia să spună ceva contemporanilor, dar ca orice artist adevărat, care a adus în artă ceva nou, profund, valoros, nu poate fi înţeles pe deplin decât de posteritate. Cu toate că a trecut în viaţă prin multe greutăţi niciodată nu şi-a pierdut credinţa în artă. In autobiografie ne mărturiseşte: „Forma de exprimare cu ajutorul culorilor necesită, chiar pretinde înţelepciune... Rezultatele la care am ajuns în urma evoluţiei artei nu înseamnă că suntem în posesia celor mai desăvârşite mijloace de expresie ale picturii! Vor veni noi şi noi talente, care vor depăşi cu mult formele de exprimare crezute de noi perfecte. Dar un lucru este cert: formele şi culorile cele mai perfecte vor fi visate şi aşternute pe pânză cu multă înţelepciune şi raţiune de geniile viitorului . . .“16. 13 Aurel Popp Nu mai doresc să pictez bujori — Manuscris aflat la Arhivele Statului Satu Mare. 14 Székely Bertalan — pictor maghiar, născut la Cluj în 1835. Studiile la Viena, München, şcoala lui Piloty. Olanda, Paris. Din 1871 profesor de pictură la Academia din Budapesta. Pictează în special tablouri de factură istorică, şi fresce, vădind deosebitul talent coloristic al artistului, talent ce-şi află izvorul în stilul lui Piloty şi mai adânc în romantismul francez. Este caracterizat printr-un stil monumental, evitând dramatismul tabloului istoric. 15 Aurel Popp, Nu mai doresc să pictez bujori. 16 Idem
