Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
25 277 secolului trecut se naşte în Anglia şi Franţa stilul „Arta 1900“ (numit şi Secession, Jugendstil, Art Nouveau) arhitectura ei este primul care pune stavilă decăderii istoriciste şi eclectice, este prima încercare de reînnoire a originalităţii nelimitate. Mulţi consideră că este un stil antinomic şi eclectic pentru că a încercat unirea elementelor incompatibile, opuse în cadrul curentelor secolului cum era pe de o parte raţionalismul clasicist (Viollet le Duc, Semper, Şcoala funţionalistă germană şi franceză, Şcoala din Chicago, mişcarea englezului M. Moris) pe de altă parte iraţionalismul romantic (Mişcarea Prerafaeliţilor englezi, nazarenilor germani, simboliştilor francezi etc.) (10.21). E. Langui şi P. Constantin consideră că ea singură s-a desfiinţat şi s-a expus unor atacuri imparabile când încearcă zadarnic unirea acestor elemente stilistice inconciliabil opuse antimonic. Totuşi lor le-a reuşit sinteza artelor de diferite genuri ceea ce corespunde atunci cerinţelor sociale îndeosebi la industrial-design. Decăderea şi criza gustului burghez ce s-a manifestat în Kiteh, atât la oraşe, cât şi la sate s-a revărsat şi asupra artei decorative al „Artei 1900“ (10.14) pe care l-au defăimat. în şcoala lui Van de Velde erau două curente, prima orientare era „Florală“ sau romantică, uneori simbolistă sau poporană cu un duet al liniei „arbicolă“ curbilinie, ondulatorie (10.18) accentuând instinctivitatea inovaţiei, pe mulţi i-a condus la idaţionalism. Trebuie recunoscut ca merit eliberarea arhitecturii de la istoricism, datorită unor reprezentanţi ai stilului „Art nouveau“ de ex.: Gaudi, iar la stilul naţional în România I. Mincu etc., în Ungaria la Lechner O. şi Kós K. Arhitectul Horta, A. Perret şi mulţi ingineri utilizând structurile metalice şi betonul armat la poduri, hale şi clădiri de locuit în blocuri s-au desprins treptat de la folosirea elementelor arhitecturii vechi. Au fost acuzaţi (îl.264) pentru că în arhitectura modernă au asimilat din cauza cofrajului stilul geometrizant, folosind cu exclusivitate formele rigide rectangulare. în „Arta 1900“, favorizarea geometrizării a dus la desuetitudine, celălalt curent „Floral“ împreună cu întregul arsenal tradiţional al ornamenticii. Reabilitarea meritelor sale istorice şi contribuţia sa la naşterea stilului modern în arhitectura s-a înfăptuit la mijlocul veacului al XX-lea în Franţa. Clădirile din beton armat, făcute de către A. Perret, au primit o importanţă epocală datorită activităţii şcolii şcoţiene din Glasgow. Bauhaus şi din Chicago, s-a format stilul modem de arhitectură al cărui precursor a fost Perret, oare a folosit primul cununi şi stâlpi de beton armat, preluând sistemul structurii de paiantă. Arhitecţii americani au făcut din traverse metalice o reţea de stâlpi şi coroane, structură portantă, separată de la zidăria neportantă, au înlesnit mărirea considerabilă a spaţiului locuibil la dimensiunile unor „blocuri“ sau „zgârie nori“ cu multe etaje. S-a încetăţenit acest stil în arhitectura modernă, care armonizează cu materialele noi de construcţii, cu industrializarea şi tipizarea construcţiei. Locuinţa masei populare (45.96.97) este remediul „exploziei“ demografice, supraaglomerării urbanistice. Cu ocazia răspândirii impetuoase a stilului geometrizant, a căzut în desuitudine în uitare completă stilul floral al „Artei 1900“, sau ornamentica clasică.