Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Artă

11

263

tica etc. au ornamente inovate original, floral cu duetul linear „vitalistic“, evitând iraţionalismul inerent, cu un simetrism raţionalist, concepţie creată de către un arh. renumit Lechner Ödön.

Pe piaţa Libertăţii, latura vestică colţul sudic a fost construit în anul 1911—1912 Casa Albă proiectat de către arhitecţii Földes Ede şi Schiber Miklós, în stilul „Arta 1900“ varianta „geometrizantă“ asemănător cu împărţirea în câmpuri mari geometrice, placate, al faţadei „Quadrate“-le Palatului Stoclet din Bruxelles proiectat de arh. J. Hofmann în anul 1905./11.16/. Clădirea construită de către primăria Satu Mare, pentru locuinţe închiriate, are două etaje, trei curţi interioare sunt înprejmuite de clădire cu tot atâtea scări principale, şi scară metalică secundară de serviciu, la toate etajele sunt spre curte balcoane deschise suspendate, cu intrări la colţuri în apartamente cu câte 3—4 camere. Planşeele tuturor nivelurilor sunt din boltiri prusace, cu traverse metalice.

Liceul principal catolic azi Eminescu, a fost construit în anul 1911 de către proiectant arh. Kotal Alfréd, în stilul „Arta 1900“ varianta geometrizantă“ asemănător cu Şcoala din Weimar, proiectat de către Van' de Velde în anul 1906/11.372/ Liceul Eminescu are două etaje, clădirea în formă de L. coridoarele ambelor nivele spre curte sunt închise, cu intrări la clase şi câteva săli mari. La parter pe extrema unei laturi, sunt birourile, sala profesorală şi locuinţa directorului, pe extrema opusă a clădirii este sala de gimnastică şi locuinţa portarului. In colţul dintre cele două aripi este o scară largă şi holul ornamentat. în aceaşi variantă a stilului „Arta 1900“ la Satu Mare s-a construit: „Asociaţia micilor meseriaşi“ în anul 1911, azi Cinema Popular. „Fabrica de pâine“ azi Internatul Liceului Kölesei, colţ str. Caişilor—N. Stănescu, „Internatul Pázmány“ colţ str. Zudphen—G. Grigorescu, „Şcoala Comercială“ azi Spitalul vechi, construit de către Erdélyi G. pe piaţa Eroii revoluţiei, şi două clădiri de locuit Grădina Romei, str. Traian.

La locuinţele urbane fără etaj, au fost asimilate în secolul XlX-lea rezultatele arhitecturii populare, încât la finele secolului se răspândeşte tipul de casă „cu două camere şi confort“ dominând nu numai oraşul ci şi satele. După eliberarea de sub fascism (1945) pentru adăpostirea populaţiei înmulţite încep construcţii de blocuri, pe terenurile virane str. Traian, str. Cuza Vodă colţ cu G. Lazăr, str. Ştefan cel Mare colţ cu str. Marseileza (pe locul breslei cojocarilor). Populaţia dublată faţă de cea din anul 1944, este cazată în cartiere noi, cu blocuri prefabricate tipizate, cu un confort minim, provocând uniformitate excesivă, până la nedeosebirea blocurilor, străzilor, cartierelor şi chiar a oraşelor. S-a pierdut stilul naţional, şi în criza urbanistică locatarii acestor cartiere s-au înstrăinat de natura virgină şi mai ales de la viaţa socială, pentrucă în aceste „cartiere dormitoare“ locatari abia îşi cunoşteau vecinii, se duşmăneau, nu aveau nici timp nici spaţiu la întruniri. Congresul Uniunii Internaţionale al arhitecţilor din anul 1981 de la Varşovia într-o declaraţie, şi discuţii au condamnat „tehnologiile grăbite“ industrializarea excesivă, nimicirea tradiţiilor sociale şi estetice naţionale a diferitelor etnii şi popoare, uniformizarea stilului internaţional „paraşutat“ în toate ţările. /50.62,64/. Când protestul arhitecţiilor contra nimicirii tradiţiilor naţionale a fost răspândit în publicitatea mondială, a stârnit o indignare generală distrugerea tradiţiilor etnice a satelor din România, silind săteni să locu-