Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Etnografie
204 2 După ce pământul a fost arat, la semănat omul trebuia să fie cu capul gol şi să nu fie atins de femeie ca să nu se facă tăciune în grâur?. Iniţial se proceda rugându-se şi făcându-se o cruce cu seminţele pe care le arunca. în aceste gesturi se găsesc sensuri ale unei explicaţii religioase. Sărbătoarea de Sângiorz — 23 aprilie — este înfăţişată de ramurile de mesteacăn care se pun la porţi, în casă, în grădină şi pe morminte. Această zi semnifica reântoarcerea primăverii. I. Muşlea a consemnat „udatul în ziua de Sângiorz“ — la Bixad, „când fetele se scăldau ca şi la Anul Nou, în râu ca să fie întâi peste an şi uşoare. Unde-i apa curgătoare Se scaldă jata-n picioare“5 6. în ziua de 23 aprilie, se hotărea ieşirea vitelor la păşunat. Cu acest prilej, se stabilea şi taxa de păşunat care trebuia plătită până în 29 iunie. Dacă nu se plătea până la această dată, proprietarul era amendat cu taxă de gloabă primită de către gomici7. în acelaşi timp, alegându-se păcurarii, se puneau temeiurile sâmbrei. în ziua de Sângiorz era cunoscut obiceiul „slobozitul oilor de ampror“ (păşunatul oilor în această zi oriunde în hotar)8. în noaptea de Sângiorz „oile erau duse departe, pe un deal, ca să nu să audă din acel loc cântând cocoşul, Se spunea că vin strigoi şi iau laptele de la oi“9. Ion Muşlea şi Vasile Netea amintesc aprinderea şi păstrarea focului viu care are drept scop să menţină mana oilor10 11. în zona etnografică Oaş s-au păstrat regulile de formare a sâmbrei şi normele de distribuire a coprodusului în raport cu productivitatea fiecărui sâmbraş, constatată cu obiectivitate în ziua „măsuratului la cupă“11. Cu prilejul duminicii Floriilor se aşează mâţişoare în fereastră şi în interiorul casei după farfurii. Când un animal era bolnav se obişnuia să se pună 5—6 mâţişori în mâncare pentru a se însănătoşi12. în joia mare dimineaţa se practică încă obiceiul numit „jertfă“, de a se face un foc mare în grădină. Scopul său este unul practic, purificator pentru casă. Tot în această zi, copiii au mers „în piez“ (ajun) prin case ca să primească ouă, coci etc13. în dimineaţa zilei de Paşte, mai de mult într-o faţă de masă înlocuită cu timpul de coşuri, se aduc diferite bucate la biserică. Un fapt specific în satele din Ţara Oaşului îl reprezintă „fuga cu paştele“, după 5 Racşa, inf. Boje Vasile, 65 ani. 6 Ion Muşlea, Cercetări folclorice in Ţara Oaşului, în Anuarul Arhivei de folclor, I. Cluj, 1932, p. 146, şi Târşolţ, inf. Bocrâci Vasile, 76 ani. 7 Lucian Cucuiet, Vechi obiceiuri juridice in Ţara Oaşului, în Acta Musei Porolissensis, X, Zalău, 1986, p. 674. 8 Târşolţ, inf. Cardoş Maria, 65 ani. 9 Ion Muşlea, op. cit., p. 146. 10 Vasile Netea, Ţara Oaşului, Bucureşti, 1940, p. 30—31. 11 Ioniţă G. Andron, La o sămbră a oilor în Racşa, în Studii şi Comunicări Satu Mare, VII—VIII, Satu Mare, 1986—1987, p. 367 şi Victor Dragoş, Simbra în „Cronica sătmăreană“, 16 mai 1982, p. 3. 12 Vama, inf. Haiduc Gheorghe, 61 ani. 13 Moişeni, inf. Finta Petre, 78 ani.
