Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Istorie

7

161

la Lugoj, de unde a fost mutată la Alba Iulia.29 Ca student am avut prilejul ea în cadrul unei excursii de documentare la Alba Iulia în anul 1956 să remarc prezenţa ei „depozitată“ pe malul unui şanţ de apărare al cetăţii. în anul 1958 statuia a fost transferată30 la Bucureşti fiind depusă la orizontală în curtea Muzeului Cornel Medrea. Era pe această cale cel puţin salvată de la o eventuală retopire pentru „valorificarea“ metalului. Aici era cel puţin un adăpost pentru viitoarele zile mai bune. A fost o formulă de protejare pentru ca în anii care se întrevedeau favorabili să revină la locul ce o consacrase ca simbol al simţirii româneşti. Evenimentul reparator s-a petrecut la 29 noiembrie 1967 când era remontată în vechiul amplasament. Precizăm că soclul pe un solid radier are dimensiunile de 4,50X1,58x1,90 metri. Pe soclu se află un basorelief redând un soldat român care împunge cu suliţa un balaur.

Considerăm necesar să facem o precizare menită a înlătura o confuzie. în ultimele decenii atunci când se face referire la monumentul Vasile Lucaciu de la Satu-Mare se afirmă31 că în conjunctura anului 1940 acesta ar fi rămas sub ocupaţia hortystă care a demontat-o şi a trimis-o în România. Documentele timpului au evidenţiat32 cu prisosinţă soarta monumentelor care în condiţiile începutului de septembrie 1940 n-au putut fi demontate şi evacutate. Dinamitarea a fost măsura luată de ocupanţi împotriva unor asemenea prezenţe româneşti evocând oameni şi fapte. Măsura radicală fiind aplicată chiar atunci când simbolul era redat printr-o cruce.33

Şi tot la Satu-Mare, privirea trecătorului este reţinută de prezenţa34, începând din anul 1968, pe zidul clădirii care a găzduit ultimii ani ai vieţii lui Vasile Lucaciu (1920—1922) a unei plăci evocatoare. Clădirea se află în bulevardul Republicii nr. 11.

In localitatea Apa, în centrul comunei, se află casa copilăriei lui Vasile Lucaciu. Din 1980 aici funcţionează o unitate muzeală menită a-i evoca anii de luptă pentru cauza naţională. In ambianţa casei memoriale se află35 şi creaţia sculpturală evocându-1 pe militantul pentru libertate şi unitate naţională.

La Siseşti, judeţul Maramureş, din anul 1972 este prezentă36 realizarea în piatră a sculptorului George Abrihan pentru a-1 evoca pe „Leul de la Siseşti“.

* *

2" Arh. St. Buc., inv. 819, Ministerul Cultelor şi Artelor, Direcţia Artelor, dosar 90/1943, f. 186, Cornel Medrea se referea la problema amplasamentului statuii Vasile Lucaciu la Alba-Iulia, arătând ce măsuri trebuie luate;

33 Doru Radosav, op. cit., p. 59;

31 Idem;

32 Arh. St. Oradea, fond Prefectura jud. Bihor, Acte Confidenţiale, inv. 182, dosar 62/1940, 1944;

33 Virgiliu Z. Teodorescu, Mărturii referitoare la monumentele de for public mureşene, comunicare prezentată la 31 mai 1991 la Sesiunea de la Arhivele Statului Tîrgu Mureş;

Doru Radosav, op. cit., p. 64—65;

33 Idem, p. 98;

33 Judeţele Patriei Maramureş, Buc., 1980, foto bustul Vasile Lucaciu; colonel dr. Florian Tucă, Mircea Cociu, Monumente ale anilor de luptă si jertfă, Buc., 1983, p. 358;

11 — Studii şi comunicări, IX—X