Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Istorie

158

4

iectat7 de arhitectul Silvestru Rafiroiu din Serviciul tehnic al municipiului Timişoara. Placa de pe mormânt a fost dăltuită în piatră tot de sculptorul Romul Ladea.

Cele propuse de Cercul Juridic Bănăţean fuseseră aduse8 la cunoştinţa lui Nicolae Iorga la 18 august 1938 menţionându-se că ele erau o componentă a actelor de cinstire ale jurnaliştilor patrioţi. Se preconiza dezvelirea acestora la 2 octombrie 1938. La 31 august 1938 Comisia Superioară a Monumentelor Publice solicita9 iniţiatorilor dosarul acţiunii care urma să includă schiţa de ansamblu, proiectul soclului, fotografia bustului. La 20 septembrie 1938, C.S.M.P. prin Jurnalul nr. 241 aprobă10 11 lucrările impunând însă ca soclul să fie executat din piatră. Monumentul a fost amplasat în curtea bisericii. La data anunţată un numeros public a participat la solemnitatea de pomenire.

i*

,* *

VASILE LUCACIU (21 ianuarie 1852, Apa, judeţul Satu Mare -—- 28 noiembrie 1922) doctor în filozofie la Roma cu „Magna cum laudae“ preot paroh în parohia Sâncraiul Sălajului, profesor de limba română la liceul din Satu Mare, a fost pe parcursul întregii vieţi un militant consecvent pentru unitatea politică a românilor, calificat de către organele represive ale Austro-Ungariei ca „agitator al Daco-României“, fiind „un nou Avram Iancu“11. Pentru asemenea incriminabile fapte a fost permanent supus persecuţiilor, hărţuielilor şi întemniţărilor. într-o asemenea atmosferă se înscriu şi anii petrecuţi12 în localitatea Şişeşti de Maramureş.

Această perioadă l-a definit şi ca un prodigios publicist. La numele lui fac referinţă o serie de evenimente ce au avut ca protagonişti pe conducătorii P.N.R. din Transilvania. A fost o viaţă de luptă şi de înaltă demnitate umană. Din boxa acuzaţiilor de la procesul memo* randiştilor din Cluj cu anunţa13 cuvinte ce defineau crezul vieţii şi luptei sale: „Noi nu cerşim milă de la străini şi voim să fim stăpâni pe soarta noastră. . . ideea libertăţii este izvorul bogat al virtuţii care dă direcţie popoarelor. . . Cele mai frumoase pagini ale istoriei omenirii sunt cele scrise cu sângele vărsat pentru libertate“. •

Trecerea anilor de luptă pentru Vasile Lucaciu a oferit prilejul ca visul său să devină realitate, trăind din plin actul solemn de la 1 decembrie 1918. Dar numai după patru ani foştii lui camarazi de luptă, inclusiv din Consiliul Dirigent, l-au condus14 pe ultimul drum considerând că prin faptele sale merită de la Patrie eternizarea în for public

7 Arh. St. Buc., înv. 819, Ministerul Cultelor şi Artelor, Direcţia Artelor, dosar 96/1918, f. 112;

8 Ibidem, 94/1938, f. 72;

a Ibidem, 95/1938, f. 41 v., 48 v.;

10 Ibidem, î. 52;

11 „Calendarul Asociaţiunii pe anul bisect 1924“, p. 135;

12 „Calendar pentru toţi românii 1893“, p. 73 foto;

13 Dr. Vasile Lucaciu, luptător activ pentru unirea Românilor, Cluj-Napoca, 1988, p. 203—207;

14 Arh. St. Buc., fond Parlament, dosar 1990/1992 fonduri pentru funeraliile naţionale ale preotului Vasile Lucaciu;