Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
5 139 niere22. Obţinând ceva credite, după ce în prealabil se întră în posesia unui nou perimetru cu numele de „Jezera Maria“, începe şi activitatea de exploatare23. Pe anul 1853 în statisticile Căpitănatului minier, asociaţia „Mihai“ din Tarna figurează cu două perimetre miniere în exploatarea, având două galerii în lungime de 130 m cu un supraveghetor, 10 mineri şi trei vagonetari care au efectuat 3807 zile muncă pentru un salar de 1607 florini. In acest an asociaţia a preschimbat o mică cantitate de concentrate auro-argintifere în valoare de 78 florini şi 80 creiţari şi 40 măji şlicuri de plumb în valoare de 80 de florini24, anul următor au lucrat cu 6 mineri, un supraveghetor şi doi muncitori auxiliari, prestând în total 3 100 zile de muncă pentru un salar de 1 243 florini. Asociaţia în acel an a preschimbat 213 măji şlic de plumb în valoare de 555 florini25. Este evident că veniturile asociaţiei erau mult sub nivelul cheltuielilor. Datoriile neachitate cresc şi cu toate că numărul perimetrelor miniere acordate se ridică la patru26, averea asociaţiei miniere „Mi hai“ va fi zălogită, iar lucrările de exploatare în curând sistate. In 1864 antistia comunei Tarna Mare raportează că mina „Jezera Maria“ împreună cu şteampul aferent, începând cu 1860 au fost părăsite, drumul de acces a devenit impracticabil, casa de şteamp s-a prăbuşit, iar mina „Mihai“ încă din 1856 a fost abandonată şi ca urmare intrarea în galeria acesteia a devenit periculoasă27. Căpitanatul minier prin toate mijloacele sale legale va îndemna proprietarii asociaţiei să reia activitatea de exploatare. în 1867 asociaţia este reconstituită: 50 de cuxe din cele 73 aparţinătoare succesorilor lui Antal Ridler ajung în faliment, fiind preluate de un grup de antreprenori, în majoritatea lor din jurul oraşului Satu Mare care se obligă să reia activitatea de exploatare pe cheltuielile lor28. Aceasta însă întârzie, peste cinci ani noua asociaţie renunţă la contractul încheiat şi se începe procedura de lichidare a asociaţiei, care va dura până în 187429. De la această dată timp de aproape două decenii în jurul Târnei nu se va mai face nici o activitate minieră. în condiţiile noului avânt ce va caracteriza activitatea de exploatare minieră de la sfârşitul secolului al XIX-lea, privirile unui consorţiu cu sediul la Budapesta, vor fi îndreptate din nou spre această zonă. Din împuternicirea acestuia în anul 1891, specialistul de renume, Heinrich Derman, va întreprinde ample cercetări. Constatările sale vor forma obiectul unui raport detaliat30, urmat de înfiinţarea Asociaţiei miniere „Jezura“ din Tarna Mare, în proprietatea a cinci persoane. Din totalul de 128 cuxe 112 erau în mâna a patru acţionari din Budapesta. Asociaţia „Ie-22 Ibidem, 4/1852, 611/1853. 23 Ibidem, act nr. 373/1854. 24 Ibidem, act nr. 170/1854 şi 118/1855. 25 Ibidem, act nr. 805/1855. 29 Arhivele Statului Baia Mare, fond Căpitanatul minier Smolnik, act nr. 517, 1195, 2377/1857 şi 1408/1852. 21 Arhivele Statului Baia Mare, fond Inspectoratul geologic minier Baia Mare, act nr. 1857/1864 şi 486/1865. 28 Ibidem, nr. 1371/1867. 29 Ibidem, nr. 840/1872 şi 688/1874. 30 Vezi nota nr. 2.
