Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
3 137 pune şi ca urmare numai în 1788 este obligat să transporte cu mari cheltuieli până la Băiţa 270 măji de şlicuri8. încă din 1785 baronul Ferenc de Peren, coproprietar în localitate, încearcă să pună diferite piedici în calea asociaţiei „Sf. Mihai". Printr-un memoriu adresat Tribunalului minier din Baia Mare îl acuză pe Gabsila că şteampul construit se află pe teritoriul său, că pentru lemnele folosite la acest şteamp nu-i plăteşte nimic şi că distruge fără nici o recompensă drumurile sale. De această dată Gabsila reuşeşte să respingă acuzaţiile şi instanţa minieră îi dă dreptate. Dar în 1788 deja va fi nevoit să sisteze vremelnic exploatarea: la începutul anului o parte dintre muncitorii săi cu forţa sunt înrolaţi în armata imperială, iar apoi, la mijlocul anului, supraveghetorul său de la mină şi şteamp este hărţuit, prins şi pus în detenţiune de către organele militare care patrulau în apropierea minei9. Aceste necazuri au agravat situaţia consorţilor lui Gabsila care după 1791, în împrejurări încă neelucidate, părăsesc activitatea minieră de la Tarna şi cu el se încheie primul episod al procesului urmărit de noi. în 1808 Stephan Pereny depune o cerere pentru a-i rea corda sub nume de „Sf. Vicent" vechea galerie părăsită din dealul Szkabalka pentru aur, argint şi alte metale ce s-ar găsi10 11. Dacă exploatarea de această dată s-a început sau nu, nu avem informaţii. Urmează o pauză de 20 de ani şi în 1828 Franz Hauptman cu alţi 3 concesionari intră în proprietatea minei „Sf. Mihai" de pe dealul Borz, o mină părăsită de mult. Mina în cauză în anul 1844, pe motiv că de mai mult de 2 ani a fost părăsită, este reconcesionată lui Iosef Gasparovszki, Janos Volenczky şi alţii. La descrierea perimetrului se menţionează că această mină se află la o distanţă de 2i/2 km de minele din Turţ. Este în locul unei mine vechi, cu o galerie inundată, deasupra căruia s-a săpat o galerie ajutătoare, bogată în aur şi argint. Se văd urmele unui vechi şteamp şi a unei topitorii11. Pe baza acestei descrieri se poate stabili că este vorba de acelaşi perimetru pe care Gabsila şi consorţii săi l-au luat în exploatare în 1784. Pe lângă această zonă a localităţii Tarna Mare se mai afla în atenţia vechilor exploratori şi zona „Socea“, în vecinătate cu localitatea Valea Seacă care documentar apare prima dată în 1839, când numitului Mihail Szmag şi consorţilor săi li se acordă perimetrul „Leopold" în „Szotsa" cu o veche mină părăsită mai de mult12. în anul 1845 mina „Sf. Mihai" este cerută de un alt pretendent, Károly Szlivenszki din Baia Mare, afirmând că Gasparovszki a părăsit-o iar noua galerie pe alocuri este deja prăbuşită13. In anul următor mina „Mi-8 Ibidem, act nr. 228/1786 şi 42/1788. 7 Numele acestora, cu ortografia scrisului contemporan, sunt următoarele: Antonius Sziegel, Theodor Dobrikan, Ladislau Barniszka, Theodor Kormos, Antonius Metallifossóri, Gabriel Barnicska, Flora Kormos, Alexius Dan, Theodor Kormos, Mathias Kocsis, Joannes Kocsis şi Josephus Sodal, condus în 1788 de supraveghetorul loan Dimitczki, Ibidem, act nr. 201/1786 şi 589/1891. 8 Ibidem, nr. 304/1788. 9 Ibidem, nr. 447/1785, nr. 42 şi 589/1788. 10 Ibidem, nr. 2743/1810. 11 Ibidem, act nr. 2458/1828 şi 1503/1844. 12 Ibidem, act nr. 1418/1840. 13 Ibidem, act nr. 505 şi 788/1845.
