Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
13 103 Despre vămi de asemenea nu sunt informaţii. Apare adesea „vama podului“ de la Satu Mare, de unde locuitorii Oaşului îşi procurau cele necesare traiului şi gospodăriei. Cât priveşte vânatul şi pescuitul, deşi monopoluri private ale stăpânului de moşie, aici nu au constituit surse principale de venit. Am văzut, că la 1569 fiecare colon era dator să dea o piele de jder sau, în schimb, 33 de denari. Voievodul Oaşului dădea un corui sau îl răscumpăra cu 35 d.95 La 1592, satele Călineşti, Cămărzana, Lechinţa şi Târşolţ, scutite de darea fertonului, dădeau iarna câte 6 piei de jder. în acelaşi urbariu sunt înscrişi şi 4 pescari (piscatores), care sunt datori provizorului cu feluriţi peşti şi raci. întreaga zonă a Oaşului era acoperită cu întinse suprafeţe de pădure, în marea lor majoritate alodiale. Urbariul din 1592 aminteşte de „pădurea mare de fag“, unde iobagii îşi duceau porcii la ghindat. Peste un secol, la 1690, este menţionată o pădure mare de stejari cu ghindă, aflată sub oprelişte.96 Târgul Oraşu Nou are şi el pădure cu ghindă, în comun cu alţi composesori, în care puteau fi ghindaţi deodată peiste 1 000 de porci.97 Prilogul mai avea pădure în comun cu a stăpânilor, semn că nici aici pădurea aloidală nu fusese încă separată. în schimb, pădurile din Batarci, Gherţa Mică, Tarna Mare şi Turţ erau toate alodiale.98 în Vama şi Tur, alături de pădurile mari alodiale, neaflate sub oprelişte, mai exista câte o pădure aparţinând comunităţii săteşti. Cea din Tur era scutită de orice dare sau altă obligaţie.99 * Spre a avea o imagine de ansamblu asupra problematicii supuse analizei se cer câteva constatări de ordin general. Respectând structura lucrării se cuvine, de la bun început, a fi făcute câteva observaţii asupra masei supuşilor domeniali. Masa acestora este extrem de eterogenă, social şi funcţional, fiecare categorie având rosturile şi îndatoririle sale. în a doua jumătate a secolului al XVI-lea numărul acestora pare foarte redus. Dar, să nu uităm faptul că, în cazul satelor aparţinătoare domeniului Satu Mare, e vorba doar de „părţi“ de sate, că cifrele indicând numărul supuşilor, fie din satele comitatului Satu Mare, fie din cele aparţinând Ugocei, au o suficientă doză de relativitate, de subiectivism. Din motive economico-financiare, cu ocazia întocmirii diverselor conscripţii, nici nobilii nu erau interesaţi să comunice cifre exacte în privinţa numărului supuşilor, după cum aceştia din urmă procedau identic atunci când raportau date asupra averii imobiliare sau mobile. Conscripţiile din timpul Măriei Terezia, ca şi cele ulterioare, sunt mult mai riguroase şi apropiate de realitate. Numai ast-95 D. Prodan, Iobăgia in Transilvania în sec. XVII, voi. I, p. 349. 96 Ibidem, p. 325. 97 Ibidem, p. 331. 98 Arh. St. Satu Mare. fond Tribunalul judeţean Satu Mare. Acte urbariale, dos. nr. 935/1712. 89 Ibidem, dos. nr. 1770/1772.
