Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Muzeografie
MUZEOGRAFIE AUREL POPP — SCULPTOR NEGOIŢĂ LÄPTOIU După Octavian Smigelschi şi Nagy István, Aurel Popp este — considerat cronologic — cel de al treilea artist din Transilvania a cărui operă s-a ancorat viguros în actualitatea disputelor moderne ale artei. Tumultuos pînă la risipă, artistul sătmărean atinge cote de încordare maximă, apelînd la modalităţile de expresie specifice diverselor domenii: grafică, pictură, sculptură, artă decorativă. Iar cînd mijloacele artistice nu puteaţi epuiza întreaga energie de care spiritu-i era cuprins a apelat la forţa de pătrundere şi mobilizare a scrisului, lăsînd mărturie timpului însemnări cu vaste implicaţii, de o tulburătoare veracitate. Cunoscut şi apreciat îndeosebi pentru realizările din domeniul picturii şi graficii (care se bucură de o circulaţie mai uşoară), Aurel Popp a fost şi autorul unei extrem de interesante creaţii sculpturale. Deşi preocupările pentru modelaj au fost mai sporadice (extinse însă pe întreg parcursul vieţii), pasiunea şi abilitatea cu care a depăşit dificultăţile acestei tehnici, recomandă indubitabil şi vocaţie de sculptor. Gîndul spre finalizarea unor astfel de lucrări s-a manifestat de timpuriu, dovadă fiind şi prezenţa sa într-o expoziţie de la Budapesta (din 1908), în care expunea sculptura Cusătoreasa. Motivaţia unor îndeletniciri diverse o aflăm chiar de la artist, care înscris la Academia „Julian“ din Paris (în 1910) se arăta frămîntat de faptul că „s-a fixat în mine sentimentul că în pictură joacă un rol prea mare întîmplarea; îmi vine adeseori să cred că pensula este mai isteaţă decît mine [. . .]. Acele numeroase viziuni noi şi decepţionante, acele frămîntări din jurul esenţei picturii şi diversele rătăciri ale numeroaselor „isme“ pricinuiesc deziluzionarea mea de pictură [...]. în această stare sufletească îmi vine ideea să trec la sculptură“1. Urmarea acestor frămîntări este frecventarea (pe durata celor doi ani ai popasului parisian) şi a atelierului de sculptură al lui Landovschi. Reîntors în ţară, în 1912, paralel cu acele peisaje „călduţe de pe malul Someşului, cu sau fără figuri [.. .] sau imitaţii după pictorii impresionişti“1 2, execută şi cîteva lucrări de sculptură. Una dintre ele o consti1 Aurel Pop, Din zi în zi (însemnări autobiografice), manuscris, Arhivele statului Satu Mare. 2 Ibidem.
