Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Istorie
244 6 lui investigat.13 14 Amintirea voievodului de aici o găsim şi în „Opinia“ organului fiscal comitatens din 10 noiembrie 1785. Constatăm aşadar că şi pe valea someşului, la poalele Codrului, mai există încă un voievod scutit de sarcini şi contribuţii, chemat să-şi spună cuvîntul într-o problemă delicată care privea casta închisă a nobililor. Aici aflăm că, pe lingă voievod, mai există şi un jude. Iată un semn că parte din atribuţiile voievodului fuseseră transferate deja asupra judelui („judex“), ca şi la Resighea. Dintr-un alt document de arhivă, mai aflăm că şi în localitatea Dindeşti („Deagelegh“), — la sud de Cărei, — în anii 1785—86 mai mocneau numeroase nemulţumiri sub spuza încă nepotolitului foc revoluţionar de sub Horea. Locuitorii de aici fac şi ei o plîngere la comitat împotriva stăpînilor de moşii din localitate şi jur. Organele comitatense cercetează la faţa locului cauzele acelei „gneralatio“ şi constată că şi aici iobagii sínt obligaţi, pe nedrept la „incesitas vecturas“, „vulgo forspoat dictas“ adică prestaţii de transport neobişnuite pînă atunci cărăuşii nedrepte, făcute cu atelajele iobagilor la distanţe mari, fapt care îi împovărează foarte mult, cu atît mai mult cu cit, în repetate rînduri se fac referiri la „vilicum et voievodam“ scutiţi de contribuţii de sarcini dar chiar şi de prestaţii. Numele voievozilor nu sínt scrise numai referirea repetată la funcţia îndeplinită de ei, atestă existenţa instituţiei voievodatului local din Dindeşti şi Dindeştiul Mic („Bessenyo“) în anii 1785, 1786. Aşadar, încă cel puţin doi voievozi. Recapitulînd, constatăm că; — In primul sfert al sec. al XVIII-lea sínt atestaţi 2 voievozi locali în Ţara Oaşului (Călineşti şi Certeze, 1 voievod pe Someş, la poalele Codrului (Roşiori), 1 voievod la limita dintre comitatele Satu Mare şi Bihor (Sălacea) în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea; 3 voievozi locali lingă oraşul Satu Mare (Tătăreşti şi Mădăras), 2 voievozi între oraşul Cărei şi frontiera de stat (Ciumeşti) şi cel puţin 2 voievozi în Dindeşti, la sud de Cărei. Dacă la acest număr de 11 voievozi mai alăturăm şi pe voievodul local „Ştefan“ care „fiind voievod în Mezöterem (Tiream) tot în secolul al XVIII-lea, document descoperit şi publicat în anul 1982 de vrednicul cercetător Constantin Mălinaş, de la Biblioteca Judeţeană Bihor,15 — atunci 13 Arhivele Statului Cluj-Napoca — Fond doc. Comitat Satu Mare „Possessio Veres Márton (Roşiori), fascicola nr. 60, act. nr. 517 din anul 1783 (27 aug.—2 noi. 1783). 14 Arhivele Statului Cluj-Napoca — Fond doc. Comitat Satu Mare, satul Dindeşti (Dengelegh), fascicola nr. 63, act. nr. 536 din 5 aprilie 1786. „Relatio Magistratnalium în negatio contut Dengeleghiensium în eo querulationis...“. 15 Constantin Mălinaş în Cronica Sătmăreană, 12 aug. 1982. Szirmay Antal, Szatmár vármegye fekvése, történetei ispolgári és mérete, voi. I, Buda, 1808, voi. II, 1810. Vonkáz István: A szatmármegyei német telepítés, Pécs, 1931, Carl Müller, Beiträge zur Wirtschaftsgeschichte dentscher Siedlungen bei Sathmar în Rumänien. Stuttgart, 1932, p. 6, 9, 19. Victor V. Dragoş, în Cronica Sătmăreană, 24 sept. 1972, Cronica sătmăreană, 27 sept. 1972, „Voievodate locale sătmărene“ de Victor V. Dragoş ,în Şcoala Sătmăreană, noiembrie 1972. p. 16—24.
