Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)

Arheologie

12

a

— Trebuie să avem în vedere faptul că majoritatea pieselor finite au fost evacuate odată cu părăsirea locuinţelor, deci numărul lor trebuia să fi fost mult mai mare. Se impune de asemenea observaţia că în nivelul de locuire inferior numărul de piese este mult mai redus decit cel superior.

— în stadiul actual al cercetărilor privind epoca neolitică pe teritoriul patriei noastre, dar nici pe teritorii învecinate nu cunoaştem încă o asemenea frecvenţă a uneltelor din piatră, într-o singură aşezare.

— în întreaga arie de răspîndire a culturii Hamangia1 au fost descoperite un număr de 30 de unelte şlefuite. în aşezarea de la Hăbăşeşti2 în care au fost cercetate 44 locuinţe au fost descoperite 289 piese, majoritatea în stare fragmentară, iar în aşezarea aparţinînd grupului Iclod3 înrudit cu grupul Suplac din cele 12 locuinţe cercetate şi din stratul de cultură provin 70 de piese.

—' Numărul pieselor descoperite la Suplac depăşeşte necesităţile unei singure comunităţi, analogiile prezentate fiind concludente. De aceea considerăm necesară publicarea lor pe criterii tipologice chiar dacă cercetarea aşezării nu s-a încheiat încă pentru a introduce în circuitul ştiinţific un material litic deosebit de valoros.

Majoritatea covîrşitoare a uneltelor descoperite o formează cele prelucrate prin tehnica şlefuirii simple a unor forme, tehnică care atinge o îndemînare deosebită, fiind prelucrate roci foarte dure (amfibolit, cuarţit, porfir, dacit, riolit) roci dure (şist cloritos, sericit-cloritos, cloritosericitos, clorito-amfibolitic, gresii silicioase) dar şi roci moi (marne, argile, argilite, gresii calcaroase)*. în schimb tehnica perforării este abia în stadiu incipient. Uneltele perforate sínt rare (în total 20 de exemplare) toate în stare fragmentară. Au fost descoperite de asemenea piese „rebut“ cu încercări de perforare.

Din punct de vedere tipologic putem stabili următoarele categorii de forme:

A topoare înalte (A1( A2, A3), Pl. I.

fig. 1.4, Pl. II. fig. 1.2;

B topoare plate (Bt, B2), Pl. II, fig. 3.4; Pl. III, fig. 1.2;

C topoare ovale PI. III, fig. 3.4;

D topoare cu secţiunea plan-convexă, Pl. IV, fig. 1.2;

1 Eugen Comşa, Consideraţii cu privire la uneltele de piatră şlefuită din aria

de răspîndire a culturii Hamangia, Peuce, VI, Tulcea, 1977, p. 5—17.

2 Vladimir Dumitrescu, Hăbăşeşti, Bucureşti, 1954, p. 250.

3 Informaţie Gherghe Lazarovici.

* Determinările aparţin colegului Hadnagy Árpád, căruia îi mulţumim şi pe această cale.

Tip I. Topoare — cu patru grupe