Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Recenzii
ANGELA PAVELIUC, Arta populară din zona Botoşanilor. Scoarţe şi lăicere. Comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă al judeţului Botoşani, Muzeul judeţean, 1976 R. VÎRNAV Intenţia mărturisită a autoarei a fost aceea de a face cunoscut atît cercetătorilor, cit şi publicului larg un aspect al culturii ţărăneşti din zona Botoşanilor, prezentînd şi valorificînd colecţia de scoarţe şi lăicere a Muzeului judeţean şi rezultatele unor cercetări întreprinse pe teren. A fost însoţită această intenţie şi de dorinţa lăudabilă de a atrage atenţia asupra unor veritabile valori artistice descoperite într-un teritoriu considerat multă vreme o pată albă pe harta etnografică a ţării. Apelînd la mărturii arheologice, istorice şi geografice sínt înfăţişate în primele pagini cadrul în care a existat şi s-a dezvoltat încă din paleolitic o neîntreruptă activitate umană, precum şi condiţiile care au favorizat, începînd din feudalism, îndesirea şi dezvoltarea aşezărilor omeneşti. Datorită acestor condiţii, o ocupaţie străveche, ţesutul devine mai ales în sec. al XIX-lea meşteşugul casnic de bază al ţărăncilor din Moldova. După ce face o descriere succintă a casei tradiţionale din zona cercetată, Angela Paveliuc constată rolul important avut de scoarţe şi lăicere în organizarea interiorului. A existat o evoluţie de la peretarul simplu la lăicer şi scoarţă, adică de la ţesăturile de strictă utilitate pînă la cele făcute să înfrumuseţeze locuinţa şi avînd astfel valoare artistică. Există şi azi posibilitatea de a surprinde pe mai multe exemplare de scoarţe etapa de trecere de la lăicer, această posibilitate fiind şi una din notele particulare ale scoarţelor de Botoşani. Particulare sínt şi dimensiunile lor mari, modul caracteristic de stilizare a unor motive (arborele vieţii şi motivul soarelui) ca şi anumite nuanţe cromatice (brun, verde, galben) obţinute prin coloranţii vegetali. In capitolul care prezintă în detalii operaţiile de prelucrare a lînii, vopsitul, pregătirea firelor şi tehnica ţesutului lăicerelor şi scoarţelor, au fost folosite în special rezultatele cercetărilor în teren. Trebuie să spunem că harta localităţilor de unde provin piesele care formează colecţia şi lista informatorilor chestionaţi ne-au convins că s-a realizat o documentare serioasă, care a acoperit întreaga zonă. Aşa au fost posibile unele realizări demne de tot interesul ca reconstituirea procedeelor, azi aproape dispărute în zonă, de obţinere a coloranţilor vegetali şi consemnarea, putem zice completă, a terminologiei meşteşugului.
