Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Arheologie
31 115 în vederea documentării acestei afirmaţii, autorii ar fi trebuit să examineze metalografic un număr mare de ipiese, pentru a constata dacă acele „incizii“ de pe marginea monedelor au fost operate ulterior, căci cantitatea de argint ce putea fi sustrasă din corpul monedei este mult prea mică pentru ca „incizia“ să fi fost rentabilă, cu atît mai mult, cu cit, de exemplu, în tezaurul de la Măgura, pe 387 (din 662) de monede există numai cite o singură „incizie“11. După opinia noastră „inciziile“ ce se observă pe perimetrul monedelor se datorează procedeului emiterii: se ştie că rondela, care în urma ştanţării se transforma în monedă, era încălzită înainte de a fi pusă pe ştanţă şi de aceea, dacă metalul nu era suficient de înfierbîntat sau dacă — din cauza condiţiilor atmosferice — rondela se răcea prea repede în momentul cînd ea era supusă presiunii, marginea se crăpa şi aceste crăpături dau impresia unor „incizii ulterioare“. Se poate constata că monedele cu incizii pe perimetru nu se deosebesc, din punctul de vedere al greutăţii, de cele din care sîntem siguri că nu s-au putut sustrage „intenţionat mici fragmente“. Cu ocazia publicării primei descoperiri monetare de la Ghirişa, autorii au relevat că în regiunea nord-vestică a Daciei au fost îngropate numai patru tezaure de denari romani imperiali: la Teceu (jud. Maramureş)12, Cherechiu (jud. Bihor13), Covăsinţ (jud. Arad14) şi Ghirişa (jud. Satu Mare15). Descoperirea după 14 ani, tot la Ghirişa, la o distanţă de numai 8—10 m, a unei cantităţi de monede ce reprezintă mai mult decît încincitul primului „lot“ impune o analiză a structurii celor două depozite monetare. Pentru a le putea studia comparativ, am reexaminat monedele din primul depozit, determinîndu-ile după manualele folosite la cel de al doilea16, şi am putut constata că procentul emisiunilor ce revin fiecărui împărat şi membrilor familiei sale din totalul monedelor achiziţionate se prezintă diferit (vezi tabelul 1). Deosebiri se constată, de asemenea, şi în ceea ce priveşte media anuală: în primul „lot“ de la Ghirişa media anuală cea mai mare revine pentru perioada domniei lui Commodus (26,8 piese), urmează Marcus Aurelius (26,3 piese) şi Antoninus Pius (26,3 piese), iar mediile cele mai mid revin lui Clodius Albinus (0,50 piese), Traianus (0,42 piese), Hadrianus (0,28 piese) şi Septimius Severus (0,11 piese), pe cînd în al doilea depozit pe primul loc se situează, după cum am arătat, emisiunile lui Marcus Aurelius, iar cele 11 Ibidem, p. 32. 12 C. Daicoviciu şi M. Constantinescu..., Breve histoire de la Transylvanie, Bucureşti, 1965, harta [3] L’espace carpato-danubien ă l’époque romáim; D.P.—T.B., p. 49; Gh. Lazin, în Satu Mare, Studii şi comunicări, I, 1969, p. 113/18. 13 I. Tömörkény — P. Harsányi, în NumK, XI, 1912, p. 11 (Kerék); D.P.—T.B., p. 49. 14 S. Márki, Aradvármegye és Arad szabad királyi város története, II/l, Arad. 1892, p. 26—27 (Tezaurul a fost găsit între Panat şi Covăsinţ); D.P.—T.B., p. 49. 15 D.P.—T.B., op. cit. 16 Vezi anexa 1 şi nota 5. 8
