Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Etnografie
318 2 de către loan Popdan, preotul din Unimăt, născut la Sarasău-Tisa7. Tot din acest text aflăm că preotul I. Popdan a fost jurat al comitatului Crasna8 9. Pomenit ca preot da Unimăt în 3 ianuarie 1824®, loan Popdan a murit la 24 aprilie 1849, în virată de 75 ani.10 La 25 martie 1844 s-a aflat la Istrău11, unde a participat la praznicul Bunei Vestiri şi după tot ce i s-a întâmplat, a scris această poezie populară precum şi textul care o însoţeşte. Textul explicativ l-a scris în întregime în limba maghiară, în prima parte cu litere ale alfabetului chirilic, iar în a doua parte a folosit atât 'litere ale alfabetului latin, cît şi forme chirilice. Textul se încheie cu o semnătură şi consemnarea locului unde a simţit tristeţea şi supărarea provocate de intrigi şi bîrfeli. (vezi fig. 1 şi traducerea de mai jos). „A scris-o Popdan loan din Sarasău-Tisa, jurat al onoratului, nobilului comitat Crasna la 27 martie 1844. Nu mi-am închipuit vreodată un astfel de praznic, pînă la reîntoarcerea mea m-eu necăjit toate cîte mi s-au întâmplat, totul se poate afla — din una cu una se poate face două numai cu muncă, respectul nu obişnuia să fie aşa, ca să mă considere josnic şi de ce nu aştept de la soarta mea, ar fi mult de scris aici, citeşte bine ceea ce am scris greşit.“ I. Popdan Tisa în Istrău Poezia Pasere galbenă-n cioc şi textul prezentat au fost scrise pe verso-ul ultimei foi din Matricola care cuprinde toţi botezaţii, cununaţii şi morţii din parohia greeo-catolică Moftinu Mic, în perioada 1788—183712. Matricola mai cuprinde pe verso-ul primei foi preoţii parohiei Moftinu Mic, unde este trecut în răstimpul 1837—1855, preotul Geoargiu Bottá, în vremea sa, loan Popdan a vizitat Moftinu Mic, în 27 martie 1844 scriind poezia populară şi textul însoţitor, iar în 28 martie 1844 a continuat pe recto, consemnând sentimentele sale în versuri proprii în limba maghiară şi a încheiat însemnările într-o notă, de care sínt alăturate iniţialele salutului creştinesc tradiţional apusean (fig. 2). 7 UNIVERSALIS SCHEMATISMUS ecclesiasticus venerabilis eléri romano et graeco-catholici SAECULAR1S et REGULÁRIS, Budae, 1842/43. La p. 917 se găsesc menţiuni despre Sarasău (Szarvasszó), filie a parohiei Sighet (Sziget), iar la p. 460 aflăm numele preotului I. Popdan din Sarasău (D. Joannes Papdán de Szarvasszó). Preot la Unimăt (Ujnémeti), această parohie a aparţinut după împărţirea administrativă bisericească, comitatului Solnocul de Mijloc şi Sătmar (Szolnok Mediocri et Szatmar), p. 460. 8 PALLAS NAGY LEXIKONA, voi. XV, 1897, p. 689, vezi despre împărţirea administrativă înainte şi după Legea din 1876. 9 Arh. St. Satu Mare, Colecţia „Registre de stare civilă parohiale“, nr. 1621/1824, Unimăt, Matricola morţilor, p. 1. 10 Ibidem, p. 100. 11 Arh. St. Satu Mare, colecţia „Registre de stare civilă parohiale“, nr. 791/1826, (Istrău), Matricola botezaţilor, 1844, aflăm că preot era Demetrius Keresztelky.
