Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Arheologie
30 6 trează sínt foarte reduse (40—50 cm grosime) şi suprapun direct roca de bază formată din aglomerate vulcanice. Fără a putea vorbi de o precizare a poziţiei stratigrafie©, în aceste depuneri ca şi la suprafaţă am putut recupera unele materiale a căror tipologie ne-a ajutat la identificarea apartenenţei culturale a acestei locuiri. Ca piese tipice amintim 3 lame microlitice retuşate mărunt, un vîrf microlitic cu ambele capete ascuţite şi o latură retuşată abrupt, 2 gratoare pe lame, toate cioplite din silex cu granulaţie fină. La acestea se adaugă o lamă de obsidiană şi o aşchie de gresie cu dimensiuni mai mari, retuşate prin desprinderi largi, oblice. Deşi retuşarea oblică a pieselor nu lipseşte din gravettian, ea caracterizează totuşi culturile mai vechi. In cazul de faţă e greu de spus dacă cele două piese reprezintă o tradiţie în maniera de cioplire sau dacă sínt dovezi ale unui strat de cultură mai vechi. Cert este că aceste două piese se deosebesc de celelalte atît prin tehnica de cioplire cit şi prin rocă şi dimensiuni. Alături de piesele retuşate descrise mai sus s-au mai descoperit patru lame simple cioplite din silex cu granulaţie fină şi cinci lame scurte cioplite din opa'luri cu nuanţe diferite. Exoeptînd cele 'două piese retuşate oblic prin desprinderi mai largi ventro-dorsale, materialele descoperite aici fac dovada unui complex cu caracter microlitic, unitar ca tehnică de cioplire şi materie primă. Cioplirea măruntă abruptă care predomină, ca şi tipologia uneltelor, indică o fază tîrzie a culturii gravetiene în Oaş, contemporană probabil cu cele de la Călineşti III, Boineşti şi Remetea-Şomoş. Turulung (Pusztahegy) — Dealul Pustiu La circa 15 km nord-vest de Călineşti, pe un piemont de circa 400 m înălţime, aflat în zona ide contact a Depresiunii Oaş cu Cîmipia Someşului, s-au descoperit urmele unei locuiri gravetiene parţial distruse de eroziune. Dealul Pustiu are pantele neregulate cu versanţi abrupţi şi sectoare lin înclinate, toate acoperite de păduri pînă în zilele noastre. Sus pe culme, în poiana de pe capătul nordic al dealului, la suprafaţa solului, s-au descoperit mai multe piese paleolitice scoase în timpul desfundării pămîntului, în vederea împăduririi, cit şi în urma eroziunii naturale. De-a lungul poienii, care prezintă o uşoară alveolare spre mijloc, s-au deschis mai multe sondaje spre a identifica poziţia stratigrafică a urmelor de locuire şi centrul aşezării paleolitice. Fiind vorba de culmea unui deal înalt, a cărui suprafaţă este intens degradată, stabilirea poziţiei stratigrafice a descoperirilor arheologice rămîne o problemă dificilă. Aşa cum se prezintă situaţia în prezent, stratul superior are o alcătuire granulometrică luto-prăfoasă, de culoare închisă, care suprapune un strat gălbui mai argilos. Ambele depuneri sínt
