Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
286 2 meneşte, îl subjugă chiar, şi de care nu se despărţeşte tot restul vieţii, întră în gazetărie, domeniu ce-1 atrage cu predilecţie şi apoi tărîmul mirific al poeziei. începe să scrie versuri, cu tematică de împrumut, înrâurite de climatul artistic al vremii şi lipsite de pretenţii de originalitate. Ii apare la Debreţin volumul Versek (Versuri) în anul 1899, un debut nesemnificativ din punctul de vedere al viziunii şi al realizării artistice. Şederea la Oradea îi destăinuie marile resorturi intime ale poeziei. Întîlnirea cu Leda, o frumoasă femeie, cîntată mai tîrziu de poet, soţia unui farmacist, persoană cultă, sensibilă la lirica simbolistă a vremii. O dragoste arzătoare se încinge între cei doi protagonişti, din care cîştigă mai mult Ady pentru că ia astfel contact cu poeţii simbolişti, Baudelaire şi Verlaine şi în urma lecturii creaţiei lor îşi modifică structural viziunea artistică. Drumul devine acum larg deschis şi pe care nu se mai poate rătăci. Un nou volum de versuri Még egyszer (încă o dată) apare la Oradea în 1903, preludiul marilor creaţii. Un an mai tîrziu se găseşte la Paris uimit de cultura şi civilizaţia apuseană în evidentă contradicţie cu stările din Ungaria. Reîntors în patrie îşi tipăreşte la Budapesta un nou volum Üj versek (Versuri noi) în 1906, în care revoluţionarismul poetului înfruntă mînia claselor dominante. Ady Endre este acum un poet cu totul nou, modern, depăşind tradiţia sentimentală şi valorile comune. Clocotul vieţii îl atrage şi-l domină cu autoritate tiranică, el critică stările vechi, strigă şi condamnă, este în goană după voluptatea clipei dar mereu cu gîndul la viitor. În anul 1915 se căsătoreşte cu Boncza Berta, aceasta oferindu-i castelul de la Ciucea, de care nu se va bucura prea mult pentru că în ianuarie 1919 va deceda intr-un sanatoriu din Budapesta. între timp i-au apărut şi alte volume de versuri, Vér és arany (Singe şi aur) 1907; operă capitală în bibliografia autorului, Az Illés szekerén (In căruţa sfîntului Ilié), 1908; Szeretném ha szeretnének (M-aş bucura să fiu iubit), 1909; A minden titkok verseiből (Din versurile tuturor tainelor), 1910; A menekülő élet (Viaţa în fugă), 1912; A magunk szerelme (Dragostea pentru noi), 1913; Ki láttat engen (Cine m-a văzut zut pe mine), 1914; A hcdottak élén (In fruntea morţilor), 1918; precum şi un volum postum Az utolsó hajók (Ultimele corăbii), 1923. Paralel a publicat mai multe volume de proză beletristică şi ideologică. Poezia lui Ady este de origină romantică prevenind dintr-o substanţă originară clocotitoare, ce nu se împăca de loc cu compromisurile. Este izvorul revoluţionarismului poetului, o fire care simte nevoia să ardă, să lupte împotriva oprimărilor sociale şi naţionale: ,,Cînd o să ne unim odată / Cînd vom rosti un verb de jar? / Noi toţi, zdrdbiţii, Împilaţii, / Noi, toţi maghiari şi nemaghiari? / Cît va domni nemernicia, / Noi laşe oşti cît vom mai fi, / Cît vom mai sta noi, milioane, / Ca graurii în colivii? / Mîhnit popor, cerşitorime, / Azi n-ai nici pîine, n-ai nici crez, / Vei stăpîni ca mîine totul, / Numai să vrei, doar să cutezi“ / (Cîntecul iacobinului maghiar), trad. Paul Drumaru). Versurile aceste incendiare,
