Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
258 2 Cel de-al treilea mare proprietar din regiune, absenteistul Dezideriu Ungar, din Budapesta, a vîndut pădurea, înainte de 1 decembrie 1918, iui Mauriciu Tischller din Cluj8. Domeniul Ungar-Tischller cuprindea teritoriul comunelor Hurez şi Racova, judeţul Sălaj, Stîna de Sus, Stîna de Jos şi Bolda, judeţul Satu Mare, avînd o întindere de circa 7 500 iugăre, din care pădurea propriu-zisă reprezenta 3 316 iugăre7. Mauriciu Tischller mai stăpînea în indiviziune, împreună cu M. Tischller-Bürger şi cu soţia acestuia din urmă, în comunele Bociu, Bologa, Seduieu, Sebeşul Mare, Valea Drăganului, Traniş şi Vişag, judeţul Cluj, circa 17 000 iugăre în total, din care suprafaţa expropriabilă a lui Mauriciu Tischller se ridica la 8 173 iugăre8. Proprietarul a reuşit să obţină un certificat fals, vizat de prefectul de Satu Mare, prin care a probat în faţa instanţei de expropriere că moşia cumpărată de la Dezideriu Ungar nu aparţinea unui absenteist şi, în baza lui, comisia de ocol de expropriere Ardud, cu hotărîrea nr. 172, din 25 august 1922, a declarat expropriate, fără a avea însă avizul Serviciului silvic, 1 750 iugăre de pădure din comunele Hurez, Racova şi Bolda, lăsînd moşierului 1 566 iugăre în vecinătatea comunei Soconzel9. După pronunţarea hotărîrii comisiei de ocol, locuitorii din Bolda şi Stîna de Sus au atacat-o cu cerere de revizuire în privinţa mărimii lotului de împroprietărire, dar instanţa judeţeană le-a respins acţiunea10. Pe de altă parte, comisia judeţeană de expropriere Satu Mare, judecind în 1922 situaţia proprietăţilor din Munţii Codrului, a mai expropriat din pădurile lui Dezideriu Ungar-Mauriciu Tischller, pe baza avizului dat de organul silvic, dar fără a cita pe proprietari în instanţă, încă 787 iugăre peste cota expropriată de comisia de ocol11. Paralel cu cererile de revizuire înaintate de delegaţii locuitorilor din satele Bolda şi Stîna de Sus la comisia judeţeană, delegaţii ţăranilor din Hurez şi Direcţiunea Generală Cluj au atacat hotărîrea instanţei de ocol la Comitetul agrar. Acesta, confirmînd lucrările comisiei de ocol, a respins cererile ca fiind înaintate omisso medio şi tardiv, astfel că hotărîrea instanţei de ocol a rămas definitivă12. Scoaterea de sub expropriere a unor mari întinderi din pădurile celor două societăţi a influenţat direct asupra împroprietăririi comunelor 8 Ibidem, i. 42 şi 49. 7 Ibidem, i. 49; vezi şi dosarele 18/1927—1930, f. 2; 37/1930—1932, f. 100—101; 611/1937, f. 2. 8 Idem, dosar 37/1930—1932, f. 100—101; idem, fond Comitet agrar, jud. Cluj, dosar 2/1937, f. 22. Mauriciu Tischller era şi proprietar al Industriei de lemn ardelene, S.A.. din Cluj (Ministerul Industriei şi Comerţului, op. cit., p. 157). 9 Arh. St. Bucureşti, fond Reforma agrară din 1921, jud. Satu Mare, dosar 18/1927—1930, f. 2; dosar 61/1930—1933, f. 49. Prin metode similare, moşierul a rămas şi în judeţul Cluj cu o mare parte din păduri (Vezi idem, jud. Cluj, dosar 22/1930—1932, f. 92; fond Comitet agrar, jud. Cluj. dosar 2/1937, f. 19—31). 10 Idem, fond Reforma agrară din 1921, jud. Satu Mare, dosar 611/1937, f. 2. 11 Ibidem. 12 Ibidem; idem, dosar 18/1927—1930, f. 2; dosar 61/1930—1933, f. 49.
