Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
208 6 hotăi’îrile de la Şişeşti — „primim de ale noastre conclusele aduse acolo“ — se protesta totodată şi „contra actului de suspendare.“39 După un an de frămîntări, la 13 mai 1893, procurorul general din Cluj, Vita Sándor, a descris acţiunea penală împotriva tuturor membrilor Comitetului Central Român.40 Românii au răspuns acestei măsuri a guvernului maghiar prin organizarea Conferinţei extraordinare a Partidului Naţional Român din 23—24 iulie 1893, „cea mai grandioasă conferinţă ca aranjament exterior.“41 Printre cei 216 delegaţi s-au numărat şi sătmărenii Constantin Lucaeiu, Gavril Lazăr de Purcareţi, Vasile Pătcaşiu, şi alţii.41 Conferinţa a acceptat în unanimitate moţiunea de solidarizare fără rezerve cu conţinutul Memorandului, dîndu-se astfel un răspuns clar, încercărilor guvernului maghiar de a prezenta pe conducătorii românilor doar ca nişte simpli „agitatori“. Procesul care urma să fie intentat membrilor Comitetului Central, apărea ca unul politic şi nu ca unul de presă, aşa cum urmăreau autorităţile să-l prezinte. Procesul Memorandului desfăşurat în luna mai 1894 la Cluj, a arătat adeziunea deplină a maselor populare româneşti cu conducătorii săi, inculpaţi pentru faptul că au avut curajul să demaşte nedreptăţile apăsătorului jug austro-ungar. Prin procesul de la Cluj, remarca Vasile Pătcaşiu, era „împrocesuată însăşi naţiunea română din această patrie, a cărei existenţă este ameninţată cu nimicire.“42 Misiunea principală în mobilizarea maselor populare în timpul procesului a fost a tineretului studios, care în programul de acţiune redactat în acea perioadă chema pe români să trimită la Cluj „delegaţiuni după putinţă cît de numeroase“, sau să „trimită comitetului naţional la Cluj pe zilele de pertractare adrese de aderenţă.“43 Modul cum a înţeles să-şi manifeste solidaritatea poporul român din toate părţile Transilvaniei, cu conducătorii săi judecaţi la Cluj, a depăşit toate aşteptările. Au avut loc peste tot, cu toate măsurile autorităţilor, adunări de protest împotriva politicii opresive a guvernului şi de solidarizare cu memorandiştii.44 Peste 360 de adeziuni au fost publicate în presa vremii45, iar alte 268 din cauza „colosalei îmbulzeli de material“ au fost păstrate într-un volum pentru posteritate.46 39 I.P.P. (app), Procesul Memorandului Românilor din Transilvania. Acte şi date, voi. I., Cluj, 1933, p. 50—53. 10 Dr. Vaier Branişte, Amintiri din închisoare. (Însemnări contimporane şi autobiografice), Bucureşti, 1972, p. 190. 41 Arhiva Muzeului judeţean Satu Mare, inv. nr. 12.190, f. 21 şi inv. nr. 12.214. 42 Loc. cit., inv. nr. 12.190. 43 S. Polverejean şi N. Cardoş, Op. cit., p. 293. 41 Desăvîrşirea unificării statului naţional român. Unirea Transilvaniei cu vechea Românie, Bucureşti, 1968, p. 65—66 şi Z. P â c 1 i ş a n u, Guvernele ungureşti şi mişcarea memorandistă a românilor din Ardeal, în Revista Fundaţiilor Regale, i, 1934, nr. 6. p. 85—102. 45 Vezi St. P a s c u, Op. cit., p. 689—693. 46 Tribuna, nr. 93 din 6/18 mai şi nr. 8/20 mai 1894. Cele 268 de adeziuni nepublicate au fost prelucrate de N. Josan, Op. cit.
