Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
206 4 naţional care a prezentat Memorandul la Viena, împlinindu-şi „numai mandatul primit din adunarea generală a reprezentanţilor tuturor alegătorilor români. . . Acest pas îl aprobăm între toate şi ne declarăm solidari cu cele săvîrşite în această acţiune“.19 La fel şi cei din Cehalul Român îşi exprimau adeziunea la cauza memorandistă, încheindu-şi adresa cu cuvintele: „trăiască memorandiştii“.20 Furia justiţiei şi autorităţilor s-a revărsat mai întîi asupra Dr. Vasile Lucaciu, prin două procese intentate la Debreţin şi Satu Mare, acuzat de defăimarea statului maghiar şi „aţîţare prin presă împotriva unei naţionalităţi“, ca urmare a redactării şi tipăririi „Circularei convocatoare“ pentru pregătirea predării Memorandului.21 La procesul ţinut la Debreţin a luat parte un numeros public românesc, circa 70 persoane22, venit „cu deosebire din comunele de prin Sătmar, Sălagiu, Dobîca şi Bihor“, pentru a asista „la lupta ce vrednicul preot al Şişeştilor a susţinut-o cu împilatorii noştri.“23 în seara zilei de 21 noiembrie 1892 la banchetul care a avut loc în sala hotelului „Bika“ şi la care au participat peste 60 de persoane, au rostit toasturi şi sătmărenii Constantin Lucaciu, Antoniu Báliban şi Vasile Pătcaşiu.24 în toastul său Constantin Lucaciu a vorbit „despre patriotismul Românilor, egalitatea lor, virtuţile strămoşeşti.. ,“.25 Ziarul „Szabadság“ din Oradea, într-un articol intitulat „Marşul lui Iancu la Debreţin“, scria, referindu-se la procesul lui Vasile Lucaciu, că românii „care l-au însoţit au făcut în sala „Bika“ mari ovaţiuni luptătorului lor, între alte ... ei au cîntat zgomotos „Marşul lui Iancu“.26 Suspendarea lui Vasile Lucaciu din postul de preot al Şişeştiului, de către episcopul Gherlei, loan Szabó, la cererea guvernului maghiar, a provocat în rîndurile populaţiei româneşti sătmărene o vie nemulţumire.27 Acest act era calificat de Vasile Pătcaşiu drept o „trădare a celei mai sfinte cause naţionale“.28Făcîndu-se exponentul populaţiei româneşti de pe aceste meleaguri, V. Pătcaşiu arăta că „poporul se simte vătămat în conştiinţa sentimentelor sale de stimă, iubire şi recunoştinţă faţă de cei ce se luptă cu dezinteresare întru apărarea căuşelor sale bisericeşti şi 10 Tribuna, nr. 141 din 23 iunie/5 iulie 1892. 20 Idem, nr. 135 din 16/28 iunie 1892. 21 cf. V. A c h i m şi A. S o c o 1 a n, Op. cit., p. 49. 22 Protocolul oficios f. 14. La proces „au fost la 70 de Români...“. Vezi şi Gazeta Transilvaniei, nr. 247 din 8/20 noiembrie 1892. 23 Tribuna, nr. 248, din 6/18 noiembrie 1892. 24 Ibidem; A. I u g a, Op. cit., p. 197 şi Aurel Tripon, Monografia-almanăh a Crişanei, Oradea, 1936, p. 456. 25 Tribuna, nr. 248 din 6/18 noiembrie 1892. 26 apud. Tribuna, nr. 250 din 8/20 noiembrie 1892. 27 Arhiva Muzeului judeţean Satu Mare, fond Memorandişti sătmăreni. Scrisoarea canonicului V. Pop. către A. Barbulovici, vicarul Silvaniei (5/9. 1892), inv. nr. 12.187. Vorbind despre suspendarea lui Vasile Lucaciu, V. Pop arată că s-a făcut „sub presiunea guvernului care a scris aici (Gherla, n.n.) ca să se pună frîu lui Lucaciu şi altor escedenţi politici.“ 28 loc. cit., inv. nr. 12.194.
