Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
13 179 frecventau şcoala era de 150—200. Şcoala avea 3 învăţători: Vasiliu Silvaşi, Iuliu Hubanu şi Vartolomeu Anderco, iar director era Vasiliu Cosmuţă. Toţi dascăli sínt absolvenţi de preparandii. Vasiliu Silvaşi era dascăl în Satu Mare din 1870, iar ceilalţi doi din 1888 şi respectiv 1880. Clădirea şcolii era construită din „materie solidă şi avea 5 încăperi, din care 3 săli de clasă, cu cite cinci bănci în fiecare clasă, cu cite o tablă mare de scris în cele trei săli.“ Dintre materialele didactice existente se pot menţiona cele cinci hărţi şi globuri pămînteşti şi „.colecţiuni de istorie naturală“, lipsind însă „instrumentele fizicale“ adică materialele de laborator. Manualele folosite erau printre altele: Abecedariu romanu, Legendariu, Aritmetica, Geografia, Istoria, Obiectele naturale. Pe lingă şcoală mai existau aşa-numitele „edificii aeconomicale“, adică grajduri, coteţe etc. Absolvirea fiecărei clase impunea susţinerea unui examen care se desfăşura între 18—20 iunie ale fiecărui an, examen la care 95o/0 din elevi reuşeau.76 Acestea pot oferi aşadar o imagine detailată asupra situaţiei şcolii elementare româneşti din Satu Mare, care cu toate vitregiile timpului, a fost o realitate indubitabilă. Învăţămîntul românesc din oraşul Satu Mare, expresie a unei permanenţe spiritualităţi româneşti conferă în cele din urmă date de referinţă fundamentale pentru restituirea culturii româneşti de pe aceste meleaguri. Redescoperirea din documentele vremii a problematicii învăţămîntului românesc din oraşul Satu Mare şi încercarea de prezentare în materialul de faţă doar a unor aspecte, rămîne fără îndoială deschisă spre noi cercetări,, reevaluări şi amendări. 76 Protocollum ..., f. 154—160. 12*
