Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)

Istorie

ASPECTE ALE ÎNVĂŢĂMÎNTULUI ROMÂNESC DIN SEC. XVIII—XIX IN SATU MARE

DORU RADOSAV

„Decumva şcoalele române din Satu Mare, vor avea cîndva istoria lor, precum ar fi de dorit să aibă fiecare şcoală, acestea vor fi destinate a

cuprinde cîteva pagini a ei, ca aşa să devenim legitimaţi...........în faţa

posterităţii“ sínt cuvintele cărturarului Petru Bran, rostite la 1 ianuarie 1866.1

în contextul secolului al XVIII-lea, ca urmare a unei ample emulaţii politice şi culturale a naţiunii române, învăţămîntul românesc din Satu Mare se înscrie pe linia unor temeinice afirmări fie în cadrul şcolilor confesionale fie în cadrul şcolilor de stat, cele confesionale premeditînd cronologic pe cele! de stat.

Restituirea cîtorva aspecte legate de învăţămîntul românesc în Satu- Mare, impune, configurarea tuturor aspectelor, care furnizează nu numai în modul nemijlocit, dar chiar tangenţial, informaţii în acest sens. Oprindu-ne mai mult asupra evoluţiei învăţămîntului românesc în oraşul Satu Mare, vom face doar unele incursiuni în depistarea unui context mai larg, circumscris de graniţele de azi ale judeţului Satu Mare, privind unele afirmări de viaţă şcolară românească.

S-ar părea, conform documentelor vremii, că primele începuturi de şcoală românească în Satu Mare, se manifestă în cadrele confesionale ale evului mediu, fie pe lingă instituţiile monahale2 fie pe lîngă o posibilă instituţie ierarhică ecleziastică la Satu Mare3. Aceste începuturi supuse

1 Scurtu Vasile, Petru Braun un luptător al trecutului românesc din Satu Mare, Satu Mare, 1939, p. 26.

2 Tăutu Aloisiu, Griechische Klöster im Mittelalterlichen Ungarn în ..Societatea Academiea Dacoromâna“, Acta Historica, tomul IV, Seperatum Monachi 1965, p. 56 se vorbeşte de existenţa claustrului Sf. Teodosiu, din evul mediu, la Satu Mare Ardeleanu Ion sen. Istoria învăţămîntului românesc din Sălaj, Zalău 1936, la capitolul II „Epoca şcolilor monastico-tradiţionale“ se aminteşte de mănăstirea Santăului la 1772. De asemenea trebuie menţionată mănăstirea Bixadului, ca centru cultural cf. Szirmay Antal Szathmâr Vármegye, voi. II, Buda 1810, p. 332—333.

3 cf. Dr. Lupşa Ştefan, Vechea episcopie a Sătmarului, Bucureşti 1938, Dr. Lupaş loan Un vlădică român năpăstuit de anul 1638. Cine putea fi? în „Analele Acad. Rom., Mem. Sect. Ist.“ S. III, tom XXI, Bucureşti 1939, Roşu L. Titus „Despre o episcopie românească a Sătmarului“ în „Beiuşul“, XIII (Seria III) Beiuş Nr. 4/22 ian. 1944.