Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Ştiinţele naturii
TEIUL SECULAR DE LA CAMÂRZANA VASILE CRISTFA Localitatea Cămărzana — ca aşezare — este atestată documentor din anul 1387. Oşenii din partea locului precum şi din alte sate îi mai spun şi Cărmăzana. Referitor la originea numelui acestei aşezări circulă două legende — păstrate în amintirea bătrînilor satului. — Prima versiune spune că în această căldare pe care o aseamănă cu o cămară s-ar fi ascuns zînele din basmele populare — cămara zânelor = Cămărzana. — O a doua versiune aminteşte existenţa pe aceste locuri a (unui punct vamal care în termeni populari locali se mai numeşte şi cămară. Aşezarea este străjuită de jur-împrejur de formaţiuni geomorfologice aparţinătoare munţilor vulcanici ai Oaşului, astfel că privită de sus are aspectul unei scoici. Marginile acestei căldări o formează nekurile şi deykurile — tipice formaţiuni vulcanice. Situată în nord-vestul teritoriului administrativ al judeţului -Satu Mare, Cămărzana la vest are hotar cu comuna Tarna Mare, iar la est se învecinează cu Tîrşolţul. Hotarul din nord, este alcătuit din munţii vulcanici ai Oaşului — care pe crestele lor găzduiesc fîşia de frontieră cu Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. Aceste formaţiuni orogenetice, cu orientarea N—V, S—E sínt adînc brăzdate de văi care individualizează promontorii ce poartă nume ca: Grohotiş, Afinet, Geamăna Mare, Geamăna Mică, Pîrloage, Piatra Cornii şi Gruiu Tufii. In partea de sud are hotar cu localitatea Gherţa Mică, graniţă ■ce traversează văile care trec pe la poalele Holmului Mare, Copircei, 'Cetăţuii Mici, Cetăţeîi Mari, Taslăului, Goronetului, Coastei Corzei şi Palnei — parte din ele fiind formaţiuni tipice de stog. Localitatea este străbătută de firul văii Valea Mare care îşi are izvoarele în Geamăna, Grohotiş, Hóimul Mare, Hóimul Mic şi Cetăţeaua Mică — de unde coboară în salturi spectaculoase. Apele bazinului hidrografic pl Băii Mari au realizat o depresiune tipică cde eroziune — descoperind în cursul ei dacite, andezité şi bazalté.
