Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)

Cuprins

10

ocupaţi în producţia industrială şi în transporturi (18). Printre cele mai importante unităţi industriale, comerciale şi bancare din oraşul Satu Mare se numărau: Turnătoria de fier şi fabrica de maşini „rraţii Princz“

S.A.; „Unio“, societate anonimă pentru industria lemnului, pentru repararea de vagoane, căruţe etc.; Fabrica de ţesut panglici „Fraţii Weiss“; Prima fabrică de ţigle şi cărămizi din Satu Mare; Moara „Elisabeta“; Uzinele electrice municipale Satu Mare; Staţia de triere a seminţelor;

S.A. Fabricaţie şi reparaţie de maşini agricole, comerţ de maşini şi garaj de automobile; Fabrica de pălării de paie; Depoul C.F.R. Satu Mare. Fabrica de luminări „Schwartz Hermann“; Fabrica de dopuri de papură şi de lemn; Societatea de transporturi Satu Mare; Societatea generală pentru industrie şi comerţ; Industria mărfurilor de piele S.A.; „Casa noastră“, Institut pentru bancă, comerţ şi industrie; Banca de scont şi comerţ S.A. şi altele (19) In orăşelul Cărei întîlnim în acea vreme cîteva unităţi industriale şi bancare şi anume: Fabrica de cărămidă „Kápolna“; Tipografia „Kölcsey“ S.A.; Moara moşiei Cărei; Prima moară cu aburi din Carei S.A.; Societatea de industrii şi meserii; Banca de agronomie; Banca comercială şi industrială; „Reuniunea casei de economii etc. (20). Colaborarea dintre întreprinderile industriale şi bănci este constatată în rapoartele anuale ale acestora. De pildă, Banca „Casa noastră“ a finanţat Fabrica „Unio“, Societatea anonimă pentru importul de fierărie, Fabrica ceramica de lux „Dac“ etc. Banca de scont şi comerţ a finanţat Societatea industrială de pielărie, Fabricile de cărămidă etc. Creşterea activităţii băncilor a atras după sine angajarea de noi funcţionari, îneît numărul lor în oraşul Satu Mare era destul de mare. Alături de muncitori ei constituiau o categorie de oameni exploataţi, care, treptat, au fost atraşi în organizaţiile sindicale. Un număr apreciabil de lucrători munceau în atelierele tipografice, de încălţăminte, croitorie etc. Date fiind condiţiile economice şi politice ale vremii, producţia era extrem de scăzută. Lipsa materiilor prime era resimţită la fiecare pas, ceea ce se răsfrîngea în mod negativ asupra nivelului de trai al maselor populare.

Capitaliştii urmăreau ca, cheltuielile de refacere a producţiei să fie făcute numai în condiţiile dobîndirii unui profit ridicat. Deşi eforturile muncitorilor erau extrem de mari pentru refacerea cit mai grabnică a economiei în această parte a ţării, răsplata muncii lor nu se ridica nici la nivelul necesităţilor limitei inferioare de trai, Cîteva date, chiar şi sumare vor ilustra atît condiţiile de muncă şi de trai ale maselor muncitoare, cit şi starea lor politică. Sursele documentare furnizează elemente suficiente din care putem desprinde faptul că în fabrici, uzine si ateliere deşi se adoptase de către Consiliul Dirigent Decretele lege XII şi XIII referitoare Ia durata muncii şi la repaosul săptăminal se lucra între 9 şi 12 ore pe zi, iar în multe cazuri întreprinderile erau lipsite de cele mai elementare mijloace de protecţie a muncii, ceea ce cauza numeroase accidente (21). Lipsa materiilor prime ducea la întreru-