Bader Tibor (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 1. (1969)

Gh. I. Bodea: Din lupta de rezistenţă antifascistă a populaţiei judeţului Satu Mare (1940-25 octombrie 1944)

DIN LUPTA DE REZISTENŢĂ ANTIFASCISTĂ A POPULAŢIEI JUDEŢULUI SATU-MARE (1940 — 25 octombrie 1944)

în anii premergători şi în cei din timpul celui de-ai doilea război mondial, asupra popoarelor Europei s-a abătut pericolul robiei fasciste, pericolul pierderii totale a libertăţii şi independenţei naţionale.

Duşmanul comun al popoarelor — Germania hitleristă — a lost duşmanul de moarte şi al poporului român ale cărui interese naţionale, independenţa naţională şi integritatea teritorială a ţării au fost călcate în picioare deosebit de grav la 30 august 1940, cînd Germania hitleristă şi Italia iascistă, pentru a-şi subordona atît Ungaria cit şi România şi a le şantaja, au impus României odiosul Dictat de la Viena. Prin acest Dictat a fost rupt din trupul ţării Nordul Transilvaniei — teritoriu cu o suprafaţă de 43 500 km2 şi o populaţie de 2,6 milioane de locuitori, în majoritate românească — şi predat Ungariei horthyste. în eventualitatea respingerii de către România a acestui Dictat, comandamentul hitlerist pregătise un plan precis de operaţii militare împotriva României.1

Masele largi din întreaga ţară şi-au manifestat cu putere indignarea şi protestul împotriva dictatului fascist, demonstrînd viguros, la oraşe şi sate, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii României.

Alături de marile demonstraţii organizate de partidul comunist în diferite oraşe ale ţării (Bucureşti, Constanţa, Cluj, Braşov, Sibiu, Oradea, Sighişoara, Sebeş, etc.), în judeţul Satu Mare, la Cărei, Satu-Mare, au avut loc proteste hotărîte împotriva arbitrajului de la Viena — încă o manifestare a primejdiei fasciste în plină ascensiune.2

Dorinţa de a apăra interesele naţionale ale poporului, integritatea teritorială a ţării, casa şi vatra familială, erau sentimente ce au cuprins alături de masele largi şi armata română, trupele aflate pe graniţă (printre care şi cele din zona judeţului Satu-Mare).

Retragerea fără luptă de pe frontieră a provocat protestul vehement al militarilor şi comandanţilor, multe unităţi refuzînd să se supună ordinelor de părăsire a poziţiilor de apărate de la frontieră.

în raportul contrainformativ al Brigăzii 2 Mixte munte înaintat Diviziei a 17-a infanterie pe luna septembrie 1940 se arată: ,,După un an şi jumătate de veghe şi pregătiri înfrigurate de luptă, după o muncă continuă de zi şi noapte pentru pregătirea poziţiilor de apărare