Bader Tibor (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 1. (1969)
I. G. Andron: O colecţie de artă populară
7 193 Acesta este de altfel mersul cromaticii şi la femei. Cită filozofie şi simţ delicat al realităţii exprimă aceasta concepţie a oşanului despre frumos. Dintre multele exemplare e cu neputinţă a nu mă opri în faţa unuia (pi.XLVIII), încercînd descrierea lui. El constituie o perlă dintre cele mai splendide exemplare din sutele de cusături din colecţie, pe care l-a purtat un bixădan în vîrstă de 45 de ani. In primul rînd este de admirat masivitatea piesei, seriozitatea şi curajul cu care autoarea a conceput şi materializat acest ,,unicat". Pe un dreptunghi de 4,5X38 cm întreaga piesă este mărginită de o tivitură în colţişori de culoare albă despărţită printr-o simplă linie albastră numită „trăsură de mnierîu" de un rînd de colţişori lucrat din aţă galbenă şi tivit tot cu galben. Urmează apoi chenarul propriu-zis care formează cadrul ornamentaţiei principale: un fir roşu întrerupt la intervale de 1 mm cu aţă galbenă numit „ruptură umplută". Spaţiul rămas între aceste decoruri marginale lat de 2—5 cm cuprinde 12 unghiuri ascuţite formate din „sucituri" grupate două cite două, formînd în total 6 perechi la intervale regulate între care este plasată cîte o floare cu 4 petale, toate de culoare galbenă, conturate două cu aţă de culoare albastră închisă şi două cu ată de culoare verde. Intre laturile unahiurilor deschise sínt plasate „tăieturile" avînd ochiuri care cresc matematic impar adică 1,3 şi 5 fiind despărţite unele de altele prin cîte 3 „boabe de feluri", adică mici puncte umplute fiecare cu altă şi altă culoare, conturate fiind cu o culoare cît mai opusă, ca în felul acesta să se poată evidenţia cît mai bine. S t r a i ţ a Fără îndoială că, dintre piesele de port popular din Tara Oaşului aceea care îl caracterizează cel mai pregnant şi îi dă specificul faţă de toate celelalte zone etnografice, este straiţa. Suita de străiţi din toate aşezările oşeneşti, de la cele mai mici — de coconi — şi pînă la cele mai mari, purtate la Moişeni, de la cele colorate extrem de nuanţat, pînă la cele de un alb imaculat pe care le poartă bătrînii satelor cu pletele înălbite de numărul anilor, ne pot face o ideie despre importanţa ce a avut-o straiţa în viaţa oşanului. Am spus intenţionat „importanţa ce a avut-o" si acuma voi motiva întrebuinţarea verbului la trecut. înainte vreme straiţa avea şi rolul ca înafară de ornament în zilele de dumineci, sărbători şi evenimente mari în viaţa oşanului, nuntă, sîmbră, etc. să acopere majoritatea timpului o necesitate şi anume, înlocuirea buzunarului. Astăzi i-a rămas aproape numai rolul decorativ, urmînd ca într-un viitor pe care nu-1 întrevăd prea îndepărtat, să aibă în exclusivitate acest rol. Cea mai veche piesă dintre acestea este o faţă de straită (fără „baier" pl. XLIX) în care — lucru foarte curios — culoarea de bază este 13 — Studii şi comunicări
