Bader Tibor (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 1. (1969)
Dr. P. Bunta: Date privind istoria mişcării muncitoreşti din Satu Mare (1923-1928)
5 163 facerea nevoilor interne ale ţării. Fabrica Fraţii Printz, care deja în anul 1923 realizase un cîştig net de 177 551 lei, avînd în jur de 200 salariaţi, lucra în anii următori cu 600—800 muncitori16. Cea mai mare şi cea mai însemnată întreprindere de pe raza oraşului Satu Mare era Fabrica de vagoane „Unio" S.A. Această fabrică a cunoscut în perioada stabilizării relative a capitalismului o dezvoltare impetuoasă. Conform datelor din bilanţurile publicate, în perioada 1922—1927 fabrica Unio a realizat 14 milioane investiţii în imobile şi 26 milioane în maşini şi diferite instalaţii17. Producţia ei principală era determinată de contractul încheiat cu Direcţia Generală a C.F.R. In anul 1923 fabrica Unio, în baza comenzii primite din partea C.F.R. în sumă de lei 33 600 000, se situa pe locul al treilea între cei 79 de furnizori ai căilor ferate, fiind întrecută în această privinţă numai de Uzinele Reşiţa şi Astra — Arad, care aveau o comandă în valoare de lei 135 841 000, din totalul de 900 000 000 lei comenzi18. In anul 1927 fabrica Unio a încheiat cu Direcţia Generală a C.F.R. un contract pe 20 de ani, în baza căruia întreprinderea, pe lingă reparaţiile parcului rulant efectuate pentru C.F.R., a început fabricarea unor noi tipuri de vagoane de marfă şi vagoane de persoane (vagoane cu 4 osii — prima dată în ţară, de tip „Pullmann", cu încălzire electrică etc.). în acelaşi an fabrica livrase deja C.F.R.-ului 20 de vagoane tip „Pullmann", iar pentru 1928 primise comandă pentru încă 12 asemenea vagoane, precum şi pentru fabricarea altor 50 de vagoane marfă închise şi 50 de vagoane deschise, cantitate care acoperea numai 60% din cota C.F.R. pe anul 1928. Pe lîngă aceasta fabrica Unio îşi menţinea şi volumul reparaţiilor pentru C.F.R. Pentru satisfacerea nevoilor productive mereu crescînde, fabrica Unio a luat măsuri menite să asigure mărirea capacităţii ei de producţie. Astfel, capitalul social al fabricii a fost mărit de la 20 milioane la 40 milioane lei, prin emiterea de noi acţiuni19; s-a construit un nou atelier de montaj şi altul de prelucrare pe o suprafaţă de peste 5 000 m2. In acelaşi timp au fost mărite şi modernizate o serie de alte ateliere vechi, în anul 1927 a intrat în funcţiune noua staţie electrică dotată cu un motor Diesel de 650 c.p. şi cu un generator corespunzător. O deosebită atenţie a fost acordată mecanizării fabricii, utilajele şi aparatele uzate şi demodate fiind în mare măsură înlocuite cu mijloace de producţie moderne. Fabrica mai dispunea de o secţie mare (pe o suprafaţă de 6 500 m2) în care se produceau maşini-unelte şi articole de uz casnic. în anul 1922 o modestă uzină de articole de tîmplărie, Fabrica de vagoane „Unio" se extindea în anul 1928 pe o suprafaţă de peste 14 000 m2. Concomitent cu mărirea capacităţii de producţie şi extinderea întreprinderii, Unio a mărit considerabil numărul salariaţilor. Dacă la înfiinţarea sa fabrica avea abia 100 de muncitori, în anul 1928 numărul salariaţilor săi se ridicase la aproape 1 400 persoane20. Societatea anonimă Unio era una din cele 80 de societăţi anonime existente în industria metalurgică a ţării, care prin exploatarea cruntă îl*
