Eftimiu, Victor: Omul care-a vazut moartea; Q 297

- 47 ALICE JORJ A HJCA JORJ ALICE RAÎAICA JORJ LON JORJ LSON JORJ ALICE LSON RALîţZOA IEOK JORJ IEON HALUCA LBOÎ? ALICE S—ar putea una ca asta ? De ce nu ? Ar VTsa domnul Leon să renunţe ? Dragă mamă şi scumpă Alice, văd eu că nu mă cunoaşteţi deotul. Bu sînt om de legi. Mă ridic mai sus ae ambiţiile oamenilor. Bu vreau să văd, întîi, unde e dreptatea, să cumpănesc realităţile şi pe urmă să satisfac aiaoiţiile. De rîndul acesta,papa n-are de partea lui nici realitatea, nici justiţia l Ce frumos vorbeşti ! Numai de nu s-ar supăra î II priveşte ! Am să i-o spui şi lui, dealtfel. Tata e jos, aşteaptă rezultatul duelului. Stai că îl aud venind... E cea mai bună ocazieasă lămurim toate. ( intrînd ) Sărut mîinile... buni ziua... N-am vrut să mă urc înainte. L-am văzut pe tînârul ieşind de aici.... Bravo, copilul meu 1 De ce oravo, papa ? Domnul nepo i mi-o tras un salut pînă la, purnînt. 3e vede o-ai fost drastic ! Să-ţi spună dumnealor... Da, 1-a luat repede ; "Or îţi cor scuze, or ne batem în duel!" SI verişorul ce-a spus, hai ? 3I-a cerut scuze, că n-avea încotro ! Ba bine că nu ! Cum rămîne atunci cu sabia, floreta, pistolul, mitraliera şi toate armele cu care se lăuda ? Basme ! ( misterios ) Silentium ! Cu domnişorul ăsta eu n-am terminat încă. /arog să nu vă supăraţi, vă e rudă, ytiu... dar demnitatea mea.. Ni e nici o supărare, Domnule Leon ! Oe fel de rudă, că nu 1-an văzut niciodată ! Cunosc ou felul ăsta de rude... A-ha ! Silentium ! i-apa nu mi-a vorbit niciodată de ua nepot din Moldova. Ne-am pomenit cu el din senin. Spunea că ne-am. văzut la Bucureşti acum trei ani, că am fost pe Calea Victoriei, la o cofetărie. Se poate, dar eu n*