Salló Szilárd (szerk.): A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 10. (Csíkszereda, 2014)
Régészet - Nyárádi Zsolt: Bögözi nemesi családok és temetkezéseik
BÖGÖZI NEMESI CSALÁDOK ÉS TEMETKEZÉSEIK Torma 1891 UGDS 1892-1975. UNGER 1980 UREL 1644 Rnlcs Veszély i860 Nyárádi Zsolt Haáz Rezső Múzeum Székelyudvarhely E-mail: nyaradi_zsolt@yahoo.com Torma Károly, Egy érdekes végrendelet a 18. századból, IN Történelmi Tár, 14, 481-504. Zimmermann, Franz; Gündisch, Gustav (Eds.), Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, I-V., Hermannstadt-Bukarest. Unger Emil, Magyar éremhatározó, I—II., Második kiadás, Budapest. Udvarhelyi Református Egyházmegyei Levéltár. Liber Ecclesiae Orthodoxae in Sede Udvarhely existensis Anno verbi incarnati. Román Nemzeti Levéltár Csíkszeredái kirendeltség. Veszély Károly, Erdélyi egyháztörténelmi adatok, I. kötet, Kolozsvár. FAMILII NOBILIARE DIN MUGENI (BÖGÖZ) ŞI TRADIŢIILE LOR FUNEBRE Rezumat Cu ocazia cercetării arheologice, în interiorul sanctuarului bisericii medievale din Mugeni, efectuată cu ocazia renovării acesteia, am reuşit să depistăm mai multe elemente ale activităţilor nobiliare din sat. Pe parcursul cercetărilor archeologice, am primit ajutor şi din partea restauratorilor, care au descoperit pe arcul de diagonală, o inscripţie epigrafică datată în anul 1509, care menţionează că faza gotică a bisericii a fost construită de către nobilul Bögözi János. Familia, care şi-a preluat prenumele din numele satului (Bögöz), unde a avut moşiile principale, apare în surse încă din secolul al 15-lea. Cu ocazia cercetării arheologice, au fost descoperite mai multe morminte nobiliare, care pot fi legate de familia Bögözi. După dispariţia familiei Bögözi, în primele decenii ale secolului al 16-lea, moşiile şi rolul de patronare al bisericii au fost preluate de către familia Farkas. Această familie, în prima parte a secolului al 17-lea, a construit o criptă din piatră, în care au fost identificate urmele ale 9 schelete. Datând din secolul următor, au fost descoperite numai două morminte, dintre care una a fost aşezată într-o criptă construită din bârne de lemn. Cu ocazia analizării surselor istorice şi arheologice, am urmărit evoluţia familiilor nobiliare, până la sfârşitul secolului al 18-lea, când n-au mai avut loc înmormântări în interiorul bisericii. Datele arheologice obţinute cu ocazia săpăturilor, reflectează asupra obiceiurilor de înmormântare, asupra structurii sicriului, modului de aşezare în sicriu, totodată asupra fragmentelor de vestimentaţie, care arată moda timpului. 75
