Botár István et al. (szerk.): A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 9. (Csíkszereda, 2013)
Történelem - Forró Albert: Egy 18. századi könyvgyűjtő asszony végrendelete
EGY 18. SZÁZADI FŐÚRI ASSZONY VÉGRENDELETE Udvarhelyi Református Egyházmegye Levéltára. Liber Ecclesiarum 1715 - Liber Ecclesiarum Secundum Helveticam Confessionem Reformatarum in Dioecesi Udvarhellyiensi existentium ... Anno 1715. Az Udvarhelyi Református Egyházmegye esperesi iratai, 1935/ 1-es dosszié. Udvarhelyi Református Egyházmegye, Vizitációs Jegyzőkönyv, XI. (1800-1811). Forró Albert Csíkszereda, Románia E-mail: forroalbert@freemail.hu TESTAMENTUL UNEI FEMEIE NOBILE DIN SECOLUL AL 18-LEA Rezumat De-a lungul secolelor, nobilimea din Transilvania a avut relaţii strânse cu comunităţile locale. A sprijinit bisericile, a fondat şcoli, biblioteci, a contribuit la imprimarea de cărţi. In această activitate de mecenatură, alături de bărbaţi, participă şi femeile nobile. Dintr-un astfel de grup de femei din secolul al 18-lea, care considerau întreţinerea cu mijloace materiale a bisericilor şi aşezămintelor culturale, ca fiind o datorie morală şi creştină, a făcut parte şi contesa Júlia Nemes. Abia trecuse de 20 de ani şi de o căsnicie nereuşită, plină de umilinţe. Devenită văduvă, s-a retras pe moşia sa din Cristuru-Secuiesc (Székelykeresztúr), dedicându-şi viaţa înzestrării lăcaşurilor de cult din Protopopiatul Reformat Odorhei cu ţesături şi vase de cult preţioase, şi susţinerii Colegiului Reformat din Odorheiu-Secuiesc (Székelyudvarhely). Prin testamentul ei din 30 noiembrie 1785, Júlia Nemes a lăsat moştenire Colegiului Reformat toată averea sa, constând din bani şi biblioteca personală (224 titluri). La sfârşitul studiului, publicăm textul testamentului, care se păstrează în Arhiva Eparhiei Reformate de Ardeal din Cluj (Kolozsvár). A BARONIAL WOMAN’S TESTAMENT FROM THE 18™ CENTURY Abstract The nobility of Transylvania had kept strong ties with local communities along the centuries. It subsidiesed churches, founded schools and libraries and contributed to book printing. Protectress, baronial women also took part in the process of subsidize along noblemen. Júlia Nemes was a member of a group of women from the 18th century who regarded the financial support of churches and cultural establishments as a moral and Christian duty. She was slightly over 20, when after an unfortunate marriage moved to Cristuru-Secuiesc (Székelykeresztúr) as a widow. Thereafter, she dedicated her whole life to the embelishment of the cultic places pertaining to the Calvinist Deaconate of Odorhei (Udvarhely) with valuable cultic folkweave and vessels, and to the support of the Calvinist College of Odorheiu-Secuiesc (Székelyudvarhely). Júlia Nemes left all her fortune consisting of money and her private library (224 titles) to the Calvinist College in her testament dated on the 30th of November, 1785. The text of the testament is published at the end of the study. The original writing can be found in the Transylvanian Calvinist Diocese Archive at Cluj (Kolozsvár). 165
