Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-02-15 / 18-20. szám
278 REVISTA CATOLICA. pul nostru. Precum aceste sustin viata trupului, o intäresc, o inveselesc, ?i o apärä de tot ce e stricäcios, chiar acél efecl, il are acea prea deamnä tainä, fatä de viata spiritualä«, zice acel pärinte. Acum iubitii mei. dacä din motivul cä női, nu suntem ín stare a ne sätura incät se nu ne mai trebuiascä inäncare, sau din motivul ca nu suntem totdeauna gata a primi cu vredni- cie mäncärile, am inceta se tnäneäm, ce s’ar in- témpla cu noi? A§a e cä am muri? Chiar a?a se Intémplá suflete^te, cu cei ce de- trag sufletului nutreméntul s. cuminecäturi. Apoi fii mei, dacä pe unul care din motivele ce le-am in^irat s’ar läsa se moarä de foatne, i’ar socoti de nebun §i criminal, nu avem drept se-1 soco- tim de atare ?i pe cel ce se lasä se moarä su- flete^te ? Ba da fii mei, avem tot dreptul se-1 consideräm de atare, pentru-cä el lucrä in contra mäntuirii sufletului seu ?i i?i primejduesc fe- ricirea de veci. Din causa aceasta acestor fei de oameni s. Cyril le puné intrebarea urmätoare : »Dacä nu Ve veti cumineca múlta vreme veti fi mai demn? Pecatele multe in cari veti cädea nu Ve vor face incä mai nedemni? Nu Vé veti putea cä- ijtiga iertarea pecatelor prin märturisire infräntä §i apoi prin ajutoriul s. cuminecäturi nu Vé veti putea retinea mai u§or dela pécate §i a§a uu Vé veti face tot intru una mai demni«? S. Ignatiu de Loiola »ii aseamänä cu acei cari ar refusa se mänänce päne sub pretext cä nu e unsä cu miere §i s’ar läsa se moarä de foame«. Acestor fel de cre^tini s. Aug. le zice: »Pri- me§te in fie-care zi, ce in fie-carezi iti este de folos. Träieijte a?a ca se fi demn a o primi in fie-care zi. Cel ce nu e demn a o putea primi in fie-care zi, nici preste un an nu va fi vrednic«. Iar s. Bonaventura le dä instructiunea urmätoare: »A te apropia cu nedemnitate de masa Domnului e sacrilej, dar a nu te apropia din ne- päsare sau dispre^ e osändä. Nu este oare intre aceste 2 extremitati o cale mljlocie, ce ni-ar a- duce in positie de a ne cumineca cu demnitate. Da este, §i aflarea ei este u§oarä. Incunjurati pecatele mortale, abziceti de toate pecatele u- §oare fäcute cu voia, in con^tiinta släbiciunilor voastre pentru care sunteti foarte avisati la gratia lui Dumnezeu, rugati-Vé la Domnul ?i la mama säntä, incredeti-Vé conducerii unui spiritual in- telept §i eu Vé asigur cä nici odatä nu Vé veti cumineca cu nevrednicie«. Unii. scumpii mei fii, refusä s. cuminecare din causa unor cuprinderi lume?ti. Despre astfei de oameni, nu putem zice altceva cä ei sunt deja osänditi inainte de a fi judecati. Pentru-cä precum invatä scriitoriul Rupert: »Cel ce e flätnänd de pänea cereascä, totdeauna e slab $i moartea ii urmeazä pa§ii«. Iar Domnul Christos zice: »De nu veti mänca tru- pul fiului omenesc, §i de nu veti bea sängele lui nu Ve-ti avea viatä intru voi«. loan 6, 53. Pentru-cä unii ca aceia nu numai calcä porunciie lui Dumnezeu, färä il si vatämä. Apoi dacä regele Asvér pe regina Varthia a aruncat’o intre roabe, pentru-cä nu a voit a participa la un os- pét unde a invitat’o, nici Domnul nu va réspunde celor ce nu voiesc a participa la ospétui seu, deeät cu cuvintele: »Zic voue, cä nici unul din cei chemati nu va gusta cina mea«. * V'am arétat, fiii mei doriti ?i iubiti, pé- catul infrico?at ce il fac, aceia ce nu iau parte la s. cuminecaturä. Dar, scumpii mei fii, nu numai prin acea se poate pecätui in contra lui Dumnezeu, cä negligiäm masa cereascä, ci §i prin aceia cä ne infátisem la acea nepregátiti cum se cuvine. »Oamenii cári umblä la cuminecare numai din obiceiu, nu sä impärtä^esc din marinimosi- tatea lui Dumnezeu«, zice s. Gertrudä. Scopul cuminecärii este unirea lui Dumnezeu cu noi, identificarea ace;uia cu sufletul si trupul nostru. Acum fii mei, mintea sänätoasä ne spune cä Dumnezeu, care este cea mai de- sévir?itá curátenie, nu se poate uni cu fápturi, cári nu sunt curate. Fiind-cä pécatele sunt acélé cári umplu de necurätenie sufletele ?i trupurile noastre, trebue sä ne curätim de pécate prin s. märturisire. A- ceasta ni o porunce§te §i s. Ap. cánd zice: »Sä se examineze omul pe sine si a§a se beie din pähar §i se mänänce din päne«. I. Cor. 11, 28. In acest ínteles ne invata ?i s. Bemard po- vätuindu-ne »se fim intelepti ca §erpii, cári Inainte de a bea apä, aruncä tot feliül de venin din gurä«. Iar s. loan gurä de aur ne zice cä
