Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)

1905-02-15 / 18-20. szám

REVISTA CATOLICA.

275

rete nu se pot compara cu s. tainä a cuminecä- turii. Ea este mai prefioasä ca pämentul ca co- morile bogate, rnai frumoasä ca ceriul cu nenu- mératele lui stele, caci In acélé ni se nfere nu- mai lucrul mänilor lui Dumnezeu, iar in s. cu- minecäturä ni se ofere el insmji. Pentru acea sänfii pärinfi nu §tiu cum sä admire bunätatea lui Dumnezeu desfä^uratä in acest dar §i mä- rimea aceluia. Astfel s. Bonaventura esclamä: »0 in adevér marinimositate miraculoasä, o bi- nefacere neauzitä, o iubire neintrecutä, ö cum ar denega acéla ceva, care pe sine nu s’a dene- gat dela oameni, dar cum ni-ar fi dat mai mult, cä in aceastä tainä ni-a dat tot ce a posedat«. Iar s. Aug. adauga: »Nu mé tem cát de pufin a declara, cä Dumnezeu, consideränd atot puter- nicia lui, mai mult nu ni-a putut da, consideränd atot §tiinta lui, mai mult nu ni-a stiut da, consideränd fiinta lui prea avutä mai mult nu ni-a aflat«.

*

Punéndu-ne Dumnezeu prin s. cuminecä- turä un dar a?a de scump la dispositie, refusa- rea aceluia din partea noasträ e cea mai mare nemultámire, ?i cea mai grea vätämare fatä cu el. Si tocmai pentru ca se nu cädem intru o a$a de infrico^atä crimä, Dumnezeu nu s’a inde- stulit cu atäta cä a infiintat aceasta tainä pe sama noasträ, färä ni-a obligat la primirea ace- leia, atät prin mandat propriu, cät. §i prin sim- bolul materiei din care a instituit aceasta tainä. Din aceasta causä apói ni-a impus’o §i sánta bisericä.

Precum am afirmat mai sus darä iubitii mei, s’ar vedea cä noi suntem datori a ne im- pärtä§i de s. cuminecäturä din 3 motive, ?i a- nume: 1. Mandatul Domnului Isus. 2. Mandatul bisericei. 3. Din simbolisarea materiei din care e instituitä. Se vedem care in adevér obligä-ne la a?a ceva aceste 3 motive ?

Ce prive?te cel d’intäi Ve este cunoscut cä Domnul nostru Isus Christos dupä ce a sä- turat cei 5000 de oameni in mod miraculos, s’a ascuns de oameni, pentru-cä a inteles cä au de cuget a-1 proclama de imperat. In ziua ur- mätoare cänd ei l’au aflat le zise: »Amin, Amin zic voaue, mé cäutafi nu pentrucä a-ti vezut semne, ci pentru-cä ati mäncat din páni §i V’ati

säturat. Cäutati nu mäncare peritoare, ci män- carea care remäne in viata vecilor, care o va da vouä fiul omenesc«. loan 6, 26, 27. Apói de- oarece nu voiesc unii a crede, cä dénsul i§i va läsa trupul seu, ca o mäncare cereascä, dätä- toare de putere spre viata de veci, dénsul nu numai confirmä de nou cele zise, färä declarä cä cei ce nu se vor impärtä^i din acest nutremént ceresc, nu vor avea parte de fericirea cereascä zicend : »Amin, amin zic vouä, de nu veti mänca trupul fiului omenesc §i nu veti bea sängele lui, nu veti avea viatä intru voi«. loan 6, 53. Pentrucä »trupul meu cu adevérat este mäncare §i sängele meu cu adevérat este beuturä«. loan 6, 55.

Conform mandatului Domnului Isus Christos a lucrat ?i bisericä dela infiintarea ei ne- incetat impunänd fiilor sei cuminecarea. In vea- curile cele d’intäi, cänd cre§tinii erau supu§i la prigoniri infrico?ate, ei se cuminecau in fie- care zi, premergändu-le cu exemplu in acest respect apostolii precum cetim in s. scripturä care ne spune cä petrecerea lor slä in »invétá- tura apostolilor §i intru impärtä^irea §i intru frängerea pänii ?i in rugäeiuni«. Fapt. apostolilor II. 42.

Scäzend persecutiunile zilnice a scäzut §i necesitatea de a se cumineca a?a de des, $i cre- §tinii au inceput a se cumineca odatä pre sép- tämänä, mai tärziu de douä ori de trei ori pe an, la serbärile cele mai de frunte, cea ce se poate vedea din ordinatiunea papéi Fabian.

In evul de mijloc sa fost inceput a se ne- glija cuminecarea, pentru acea s. bisericä in conciliul lateran 1215 a dispus ca fiecine, ince- pénd dela cei ce au ajuns la pricepere e obligat a se cumineca cél pufin odatä in an, la zilele s. pa§ti, demändänd cä cei ce ar cälca acest or- din, se fie eschifi dela inmorméntarea biseri- ceascä. Ordinäfiunea aceasta e un obligament, un mandat neintreläsat pentru fiecine, dar do- rinfa s. biserici e ca sä ne impärtä^im de acea mai de multe-ori pe an. Conciliul tridentim ne invafä a ne cumineca des, zicend : »Säntele taine le onoräm cu acea pietate §i iubire internä, in- cät se firn in stare mai de multe-ori a primi pänea cereascä«. Dorinta aceasta a bisericei §i a Domnului Isus apare §i din zisele s. pärinfi. A?a s. Aug. zice: »Obiceiul de a se cumineca