Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-02-15 / 20. szám
312 REVISTA CATOLICA. sfätuind, indemnänd, indreptänd, infruntänd fi pänä fi certänd pe cei ce ar sta impotrivä, nu- mai pururea in spiritui dulce fi umilit al Män- tuitoriului nostru Isus Christos. 8. Chemarea voasträ de pastori ai poporului voué Incredintat nu sä märginesce numai la cele curat spirituale, numai intre päretii bisericei. Voi cari vé aflati in neintreruptä atingere cu poporul trebue sä-i fiti pärinti in toate referin- tele vietii pämintesci. Acéláéi om, care e mem- bru al bisericei, acelafi e si membru al statului, fi biserica imbräliseazä la sinul de mamä dulce pe omul intreg si ii dä lui indreptar fi pentru vietuirea sa ca membru al societätii civile. Din acest punct de privire asemenea sunt mari foarte datorintele ce vé apasä. Bietul po- por, mai virlos la sate, nu vine in atingere mai aproape cu nimenea altul, afarä de preotul seu. In deosebitele sale lipse, ce zilnic sä inmultesc in urma esigintelor mereu crescände ale vietii publice de stat, la eine sä va indrepta dupä un sfat bun fi intelept, daeä nu la pärintele séu? Si veti putea sfätui dupä cuviintä pe cei ce vor intreba. daeä insive nu veti sci, ce veti avea de a-i invéta? Ar merge departe preste tinta ce mi-am propus-o, daeä afi intra in aménunte asuprare- latiunilor fi datorintelor mai inainte atinse. Si voi infivé cunoasceti, cu ce datoriti statului vo- stru. Intentiunea mea este numai sä vé indrept luarea aminte fi aici asupra unor rele, cari in mod deosebit reclamä atentiunea fi intrevenirea voasträ pärinteaseä. 9 Vé este anume cunoscut, cä in unele pärti ale patriei noastre iubite fi chiar fi pe te- ritoriul diecesei noastre, a inceput sä prindä rä- décini o invetäturä, care tinde a resturna ordi- nea presentä a lucrurilor publice, — inteleg so- cialismul. Ca ori fi ce rätecire, afa si invetäturä acea- sta nouä are un simbure de adevér. Ea anume pornesce din invetäturä, cä toti oamenii sunt de o potrivä fäpturile lui Dumnezeu. Si asta e adevérat fi cu totii scim, cä iuaintea lui Dumnezeu nu este alegere de persoane, cä in fata lui Dumnezeu sfäntul, dupä faptele noastre bune ori rele vom fi judecati fi cä mai asprä va fi judecata celor ce — ca bogatii — mai usor ar fi putut sä faeä binele, decät cei ce lipsiti de averi lumecti nici n’au putut sä faeä ceva bu- nätäti insemnate. Afa dar punctui de mänecare al socialismului acestuia rätecit e cored, numai conclusiunile la cari ajung ei sunt de tot gre- site. Ei anume zic, cä dupä ce toti oamenii sunt deopotrivä in fata lui Dumnezeu, asp. §i aici pe päment trebue ca toti sä lie deopotrivä, §i sä nu tie unul bogát §i altul särac, unul stäpän cela- lalt servitor. Si cänd astfei gräesc, atitä la urä impotrivä domnilor pe cei säraci ?i vestesc o lume nouä, in care nu vor mai fi domnitori, oameni bogati, diregätori, ci toti vor fi deopotrivä, unul ca altul, toti avuti §i fericiti. Cä asemenea invetäturi u§or seduc pe cei sérmani $i necäjiti — pentru-cä eine n’ar dori sä fie avut si indestulit? — u§or e de priceput. Lupta in conira acestor fei de invetäturi teemai din motivele acestea e foarte grea. A capacita cu argumente cät de frumoase pe cei flämänd, e lucrul cél mai anevoios. Cu toate acestea datori sunteti, iubit.i Frati, a pä§i impotrivä astor- fel de invetäturi. Voi trebue sä arétati celor se du§i, cä profeti mincino^i sunt aceia, cari le promit marea cu sarea, dar nimic nu pot da. Veti esplica credincio^ilor nostri, cä tinta urmä- ritä §i vestitä de acei proroci e o resculare im- potriva lui Dumnezeu sfäntul, care insusi a permis ca oamenii dela naftere sä lie deosebiti intre sine, unii mai tari, sitii mai slabi, unii mai fru- mosi, altii mai uriti, unii deftepti, altii mai mär- giniti, unii mai sirguinCiofi, alti mai lenefi, fi in urmare unii domni, altii servitori, unii bogati altii säraci. De ce oare a läsat Dumnezeu sä fie asa ? — Fiindcá tinta noasträ este fericirea de veci, fi fiindcä deosebitele graduri de fericire destinate noauä, numai cu mijloace deosebite fi cu conlucrarea impreunatä cu darui ceresc sä pot ajunge. Dar fi altfel, poate-se ca toti oamenii sä fie intru toate egali ? Ce-ar fi daeä toti ar lucra la päment? Cine ar mänca roadele cämpului ? Si eine s’ar ingriji de celelaite nenumérate lipse ale omului? lar daeä toti ar serié la mese, prin cancelarii fi palaturi, cine ar scurma pämintul fi cu ce s’ar hräni acefti domni ? Si daeä toti ar porunci, eine ar asculta ? fi daeä n’ar porunci nime, eine ne-ar apéra viata fi avutul de oa-
