Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-02-01 / 19. szám
294 REV,STA CATOLICA. tului nostru Pärinte Papa Piu, sä causeze tot asemenea mängäiere si odihnä atät voaué, cät ?i iubitului nostru popor credincios. Iar noué tu- turora mai serveasca-ne acelasi mare cuvént spre nou Indemn §i incuragiare, ca sä fim stä- ruitori cu zel indoit pe cäile ce ni-le-au arätat ai nostri pärinti, cultivänd din ce in ce mai mult legäturile sacre de supunere inältätoare. de fi- iascä dragoste §i de cea mai viuä devotiune cäträ Scaunul marit al fericitului Apostol Petru. Ri, maré este Domnul, vom §i face aceasta, ne- strämutatä fiindu-ne convingerea, cä cu cät vom preamäri mai muH Roma, cu cät mai tare ne va fi dragostea si mai profundä supunerea cäträ acél Scann Sänt, care de noue-spre-zece veacuri ii constitue neaseménata mändrie, cu atäta va fi mai mare §i täria si mändria Bisericii noastre! Spre mängäierea §i incuragiarea voasträ mai mare in aceastä säntä lucrare, fericit me simt a ve impärtä§i voué, si prin voi credincio- silor nostri, Binecuvéníarea Apostolicä din par- tea aceluiasi al nostru Preafericit Pärinte Papa Piu X. * Pärin^ii nostri ni-au mai spus noué : — si spre scumpä mo^tenire ni-au läsat Impreunä cu dragostea si supunerea cäträ Scaunul Apostolic al Säntului Petru, lealitatea sincera si devota- mentul netérmurit cäträ Inaltul Trón al patriei noastre iubite, in al cärui párnént se odihnesc ale lor oase, a^teptänd glorioasa inviere, §i unde $i preste noi s’au reversat strälucirile luminosului astru de pe ceriu la intrarea noasträ in lume. In constiinta acestei datorinte mari, din ocasiunea intäiei mele visite episcopesci la Roma, preste putintä imi era sä nu alerg spre a implora audientä si la Majestrtea Sa Preagloriosul nostru Impérat si Rege Apostolic, cäruia cu vecinicä multumire ii datoresc a^isderea inältarea mea pe Scaunul archieresc din réndurile umilite ale po- porului romänesc. Deci, la reintoarcere, infätio§indu-me ina- intea Lui, impreunä cu reinnoitul tribut al mul- tumirilor mele, am depus la treptele Augustului seu Tron, in numele clerului si al poporulni credincios al acestei Diecese, omagiul fidelitätii, lealitätii §i devotamentului nostru nemésurat. Totodatä luatu-mi am libertatea a da espresiune céléi mai respectuoase asiguräri, cä precum pä- rintii nostri in toate timpurile trecutului nici avutul, nici sängele si nici chiar viata nu si-au crutat’o pentru gloria Tronului si a patriei apä- rare si inflorire, astfei $i noi gata suntem, si pu- rurea vom fi, la ori-ce jertfä, §i pasi i nostri cu stätornicie vor bate si "in viitor cäile umblate de ei cu mändrie. Pacinice si linistite, dar totusi destul de grele, §i binelui public pägubitoare, sunt impregiurärile prin cári trece tara; noi insä in veneratiunea cäträ Augustul nostru Rege, in fidelitatea cäträ Inallul Tron, in iubirea curalä si sincerä cäträ patrie, in respectui ce-1 datorim auctoritätilor publice, nici soväirii nu ne dam, §i nici la intrecere in unna altora nu ne läsäm. Vedita indestulire, §i mé incumet a zice pläcere, ce am constatat, cä produserä roodestile ?i respectuoasele mele accentuäri de acest fei, märitu-mi-au foarte mängäierea de care plinä era deja inima mea. Facä Domnul acuma, ca si aceste lucruri insemnate sä producä tot acela^i efect si asupra voasträ §i si asupra bunului nostru popor. Ri mai facä Domnul, prin conlucrarea voasträ inteleaptä si sirguincioasä, ca toate cele ce am aflat de bine a vi-le insira pe scurt, sä contribuiascä incätva si la apärarea ?i scutirea aceluiasi bländ popor de amägirile si de ademe- nirile lipsite de ori-ce temeiu, prin cári se in- cearcä ici si colo prorocii mincino.?i sä-1 zä- päceascä si apoi sä-1 abatä din cäile datorin- telor sale. lar cänd ve comunic toate acestea, nu pot uita, cä ne afläm la incheiarea anului, ln care in Diecesa greco-catolicä de Oradea-Mare, si mai vértos preste mine, s’au petrecut marile schim- bäri voué prea bine cunoscute. Drept aceea in- doitä ne este datorinta de a ne ridica glasul ru- gäciunii cäträ Preabunul Dumnezeu, multumind pentru binefacerile primite, pentru toate cu cäte s’a indurat a ne ínvrednici, si imploränd in acelasi timp darui seu, färä de care nimica suntem, ca anul ce se incepe sä-1 putem petrece in frica lui, §i ca sä putem munci cu zel neobosit spre mäntuirea sufletelor, spre binele säntei noastre Biserici, spre inflorirea a^ezemintelor culturale puse subt ocrotirea ei, si, cultivänd cu scumpe- tate dragostea crestineascä cäträ toti oamenii,
