Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-05-15 / 2. szám

REVISTA CATOLICA.

Aceste am avut se le spunem fatä de aberatiunile continute in articolul reprodus din »Vremea«.

Dürere, de atunci »Capul bisericei ortodoxé« s’au declarat, färä cap, in cheslia organizärii ecleziastice a romänilor din Macedonia, respingänd »a limine« indreplä- tirea romänilor macedoneni !a hierarchie proprie romänä, si la limba liturgicä romána.

Pre noi nu ne surprinde aceasta pro2~

cedurä: e lucru vechi, istoric, cä bizanti- nizmul pururea au combätut Roma ,si pre fiii Romei, pentru cä noi reprezentäm cultura, limba, civilizatvmea si rasa latinä. »Cine are urechi de auzit, se auzä«.

Noi speräm, cä romänii macedoneni nu vor cädea pradä urgiei fanariotilor bi- zantini. Putin incä, si vom duce Crucea mäntuitoare a S. Uniri, si vom cälca si vom sfärima capul serpelui fanariotizmului bizantin!

Cuvintarea M S. Regelui

rostitä la

$edinta A.cadexniei in ziua de 31 Martié 1904.

UICOPOLE

1396-1877-1902.

Cuvintarea caldä, cu care membrii Acade- miei mé inlämpinä gasesce un viu résunet in inima mea §i multumesc pentru sentimentele de | dragoste $i de eredintä ce mi le rostiti astäzi, i ca in tot-deauna.

Nu pot aräta mai védit necurmatul meu interes pentr: activitalea Academiei, du cät adu- cendu-i lucräri §i documente de un interes istoric pentru Tara, $i luänd así-fel o parte oare- care la munca ei folositoare.

Mägulitoarea primire ce Academia a fäcut comunicärilor mele anterioare mé indeamnä a nädäjdui cä ?i de astä datä va asculta cu inte res ochirea ce doresc a arunca asupra a doué epoce - uua foarte depärtatä, in care un strä- mo§ al meu se afla in luptä sub stindardele crestinätätii aläturea cu un mare Domn Roman, — alta recentä, care poa-te fi privitä ca o incoro- nare a celei d’intäiu.

Acesie evenimente s’au desfä^urat in jurul vechei cetäti Nicopole, care presintä ast-fel pentru mine un indoit interes, cäci sub zidurile sale s’au sträns acele legäturi de prietenie intre regele Sigismund al Ungariei ?i Comitele Frederic VI de Zollern, care a intemeiat märirea Casei mele, ?i tot acolo, dupä cinci secole aproape, urma^ii lui Mircea, resbunänd pe stämo?ii lor, au inceput lupta de desrobire care a intemeiat Regatul Romän.

Mircea-cel-Bäträn — cu drept cuvint numit si cel Mare — este in acest trecut depärtat figura cea mai impunétoare a neamului romänesc,

faima faptelor sale glorioase, sträbätend peste hotare, desteaptä pentru intäia oarä interesül lumii apusene asupra Tärii. Aläturea cu cele mai falnice armate sträine §i ca vrednic aliat, el face sä straluceascä vitejia ostasului romän pe cämpiile de la Rovine §i Nicopole; iar lucru de neuitat, el stabilesce de atunci dreptul nostru asupra Dobrogei, realipitä prin résboiul pentru neatärnare §i acum de-apururea nedäspartitä de trupul Romäniei.

*

Sigismund, fiul imperatului Carol IV al Ger- maniei, dobändesce prin mo?tenire in anul 1378 marchisatul de Brandenburg, iar prin cäsätoria sa cu Maria, fiica regelui Ludovic-cel-Mare al Poloniei §i Ungariei, primesce in anul 1387 trónul Ungariei, drept zestre.

Cu cäti-va ani rnai inainte imperatui Carol däduse in cäsätorie pe fiicä-sa Margareta, Comi- telui loan de Zollern, frate mai mare al Comi- telui Frederic VI de Zollern, despre care va fi vorba mai la urmä.

Situatia lui Sigismund in Ungaria era foarte grea: fierberile interioare, du^mänia aristroctiei maghiare in contra lui, si mai ales primejdia groaznicä ce ameninta regatul séu prin apropi- erea Turcilor, care cucerise deja toate cetatile de pe malul drept al Dunärei, il silirä a-i i cäuta in afarä aliati ?i bani. Mai intäiu el vinfr? ruär- chisatul de Brandenburg vérului séu Jcdocus, margrav al Moraviei, pe 20.000 galbeni. npoi spre a cä?tiga timp, trimete Sultanului Baiazid