Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-15 / 2. szám
REVISTA CATOLICA. 21 triarchul ecumenic din Constantinopol. Russia, Romania, Serbia, Bulgaria, orientáld Romani si Serbi din Austria-Ungaria, Mun- tenegrini, etc., constituindu-se in biserici autocefale, au rupt toate legälurile cu Pa- triarchatul din Constantinopol, si toatä fantázia fratilor dela »Vremea«, ca se contem- pleze imitate bisericeascä in aceste individualitäti absolut independente intre sine, si unite numai intr’o singurä idee, si un singur sentiment reprezentat cu un en- tuziazm vrednic de causä bunä, de fratii dela »Vremea«, in idea si sentimentul de urä in potriva bisericei catolice, unica de- pozitarä a spiritului de unitate bisericeascä, avénd un Cap vézut, de care as- cultä toalä biserica, der si mireni deopo- triva. Si aici e locul, se ficsäm deosebirea imensä, intre »Papismul-Grecesc«, si intre »Papizmul-Roman«. »Papizmul-Grecesc« fiind un lucru in- ventat. färä bazä de drept, cu un cuvént fiind o impostura, se prezentä si in viata popoarélor nedrept, asupritor, impostor. Iacä vine cu spiritul seu, nu crestinesc, ci pan- ellenie, si cuteazä a face deodatä doué lu- cruri colosai de vätemätoare: 1. Deneagä dreptul limbei romäne in ezercitiul religiunei romänilor din Macedonia. 2. Deneagä chiar esistenta, flinta et- nicä a nationalitätii romane din Macedonia, si o declarä asimilatä deja cu elementul grecesc, pentru cä la aceasta au lucrat de veacuri, cu toatä puterea civilä si bisericeascä, ce au avut in dreptul public — daeä se poate numi asa — al imperiului oloman. Asa au fäcut cu toale popoaréle, cari au fost subjugate semilunei. Care cum s’au emancipat politiceste si bisericeste, drägu- tul de Patriarch le-au declarat intäi resvrä- titoare, apói schizmatice apoi le-au esco- municat, pentru cä s’au constituit in biserici nationale autocefale. Au mai rémas in imperiul otoman european romänii din Macedonia, färä de hierarchie proprie national. Ei bine, pe acestpoporsearuncä acurri cu toatä puterea intolerantei sale fanatice, si il declarä de neezistent, numai se-l poatä sfäsia in ghiarele sale, se-l desfiin- teze asimiländu-1 in elementul grecesc. Se videm, cum au lucrat si cum luc- reazä »Papizmul-Roman«. Prima conditiune e, se respecteze limba, natiunea, dätinile poporului respectiv. Sla- vii, Romänii, Rutenii, Armenii, Arabii, Grecii, Coptii Etiopiannii, Siro-Caldeii, etc. etc. au limba lor proprie liturgicä respectatä, sti- matä si conservatä de Scaunul Romei, ca- rele in multe Decrete si Enciclice au dispas conservarea liturgiei in limbile nationale respective. Dar’ in special se videm, ce au fäcut fatä de noi Romänii acest »Papism- Roman«. In veacurile trecute, cänd istoria nea- mului nostru se perde prin ceata intune- coasä a vremilor, vorba si amintirea despre Romani, constatarea sublimä a vietii si a fiintei noastre romane se iveste, se mani- festä si se afirmä in mod impunetor in legäturä cu »Papizmul Roman«. Romänii din Balcani, asupriti si nedreptätiti si atunci ca si astäz, de »Papizmul Grecesc«, isi inlorc privirea cäträ Cetatea Eternä, cäträ »Mama Roma«, si din resäritul Europei ca un fulger strälucit sträbate biruitor glasul romanului »Nos genere et sanguine Romäniii« Si avénd la pragul lor limba, cultura, biserica greceascä a Bizantului, condusi de sentimentul luminat de conservare, de dórul de progres, de vointa hotäritä de a fi, si bine stiind, cä dusraanul cel mai infri- cosat e intronat cu toatä puterea sa bisericeascä, culturalä si politicä in Bizant, — cer din Roma impreunä cu coroana im- perialá invétatori din Roma, cári se le de- schidä calea fireascä a progresului, cultura lalino-romanä. Iacä cum se iveste pe orizonul vietii noastre nationale, prima coatingere istoricä cu Papa dela Roma! Nucumva vor zice fratii nostri dela »Vremea« sau fanariotii nostri de dincolo
