Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-01 / 1. szám
8 REV1STA CATOLIGA. adevgrat sacrilej, a abuza de s. religiune si de institutiunile ei spre scopuri si tendente politice. Acest abuz se rgzbunä totdeauna, precum se vede in mod eclatant din cele ce se intemplä la ruteni, §i aceasta esplicä §i miscarea §i velei- tätile lor spre schizmä. Informátorul jidano-magiar au confundat pre romäni cu rutenii, ?i pornirea spre schizmä a rutenilor o-au datat dela miscarea romanilor din Säcel. Nu-i esactä espunerea si nu e co- rectá critica faptelor. Acea ce e adevgrat, e cä pe baza celor espuse aici, ezistä analogic intre ambele mi?cäri. íjii speräm, cä atäta este destul a se constata pentru clerul cult §i patriotic román din Marmatia. Din aceasta vor vedea, cä au fost destul cu jocul politic de pán’acum. Religiunea, biserica, §coala, clerul, ritul, institutiunile biserice?ti, in credintä §i moralä sunt m- täi de toate: voia lui Dumnezeu, descoperitä prin Isus Christos, §i argtatä nouS in organizatiunea supranaturalä a bisericei. ín realitate, in aplicatiune apói, adecä in viata popoarglor, biserica este insu$i poporul, de acea se dife- rentiazä bisericile dupä natiuni, §i conserván- du-ne unitatea nealteratä in credintä ?i moralä, se zice biserica francezä, germanä, italianä, ma- giarä, romänä, etc. Pentru ce se nu fie si ru- tenä, pentru poporul rutén. Nu spiritui lui Rakoczy, nu patriotizmul imoral al ?ovinizmului jidano-magiar, nu rene- gatizmul clerului ?i a inteligentei ruténé, este lauda poporului rutén, ci alipirea lui sincerä cäträ limba si legea sa, si pe aceste baze, cu aceste insu?iri frumoase credintä ?i alipirea lui cäträ Trón, cäträ inalta Casä Domnitoare, cäträ patrie. »Schizma intre Ruteni«, este o reactiune fireascä, provocatä de politica nefastä a »ideii de stat magiar«, prin care se submineazä ca- Í racterul moral al popoarglor. (Va urma.) PREPICA pentru ziua. de ss. Ftusalii de A. F. De inseteazä cine- va, sä vie la mine si se beie. loan 7, 37. Ne bucuräm §i ne desfätäm cänd vedem aparitia zorilor zilei dupä o noapte intunecoasä; ne pare bine cänd vedem ivirea primäverei dupä o iarnä grea; dar nespus farmec de veselie ne cuprinde sufletui, cänd vedem primävara sositä; ni se scaldä inima In pläcere cänd razele aurii ale soarelui räsärit In toatä frumseta lui strälu- ce?te asupra noasträ. A§a suntem noi acum. Ne-am bucurat pri- vind lupta xntreprinsä de Dumnezeu pentru scoa- terea omenirei din intunerecul päcatului arätat nouä de s. mama bisericä In serbätorile ce ni le-a Infäti^at incepénd cu Nafterea Doinnului si pänä la preamärita inaltare: fie-care zi aducea pentru noi nouä $i nouä bucurie, cäci fie-care ne apropie de realizarea, de ajungerea scopului; dar cine ar putea esprima veselia zilei de azi cánd §i biserica nu ne mai presenteazä luptä, ci terminarea aceleia, invingerea cästigata. Da, iubitii mei fii, pentru cä ín serbätorile de mai nainte am vézut numai zorile unei zile dorite ivindu-se, iar azi vedem sositä ziua astep- tatá de veacuri, incát cu drept cuvánt omenimea azi preamäre^te pe Dumnezeu zicänd: »Cele ce s’au propovéduit de múlt prin profeti iatä s’au plinit«. Serbätorile trecute le-am präznuit cu bucurie ln nädejdea unei zile »rénduite«, in care omenimei sä i se deschidä calea cäträ ceriu, dar azi serbäm implinirea promisiunei, sosirea in fapt a »zilei rénduite«. Pentru acea s. bisericä accentuazä deosebit §i nume?te serbätoarea de azi: »Praznicul cel dupä praznice. plinirea fägäduintei si a zilei rénduite«. Iar ca noi inline se putem cunoa^te ca- racterul deosebit al acestei zile, s. bisericä mai
