Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-04-15 / 24. szám
REVISTA CATOLICA. 383 ci si inclinatiunile §i scäderile noastre; sä stir- nim ln interiorul nostru acea voce salutarä, carea in zgomotul lumii mi se aude; sä meditäm asupra lucrärii mäntuirii sufletelor noastre si a altora, si asupra mijloacelor, prin cári mai vér- tos am putea ajunge acest mai sfänt scop; sä ne rugäm ceränd ertare pentru trecut §i deplän- gändu-1 acéla, sä ne rugäm ceränd intärire pentru lupta viitorului. (Haec nempe est exercitii spiritualis summa: ut sapienter disponamus praesentia nostra, recogitemus in amaritudine animae nostrae praeterita, futura quoque sollicite provideamus. S. Bern, sermo 2. in festo ss. Petrict Pauli.) Prin veneratul si de toti respectatul condu- cätor al districtului nostru putinätatea mea am fost provocat, sä vorbesc la asta pr;mä adunare Venerabililor in Chistos Frati. Am primit desi e greu lucru nu numai pentru neobicinuirea in- ceputului, ci pentru cä Ia Frati Venerabili, toti eruditi si cualificati, färä esceptiune con§tii chie- märii lor, am se vorbesc. Am primit, si iatä pre längä toatá greutatea, ce me apasä, simtesc si bucurie si mändrie in sufletul meu, väzend din un mare cere aci coadunati pre aläta bravi bär- bati. pastori ai turmei cuventätoare a lui Dum- nezeu; de o parte pre fratii, cari is incä in floarea vietii, §i cu virtutea tineretii aleargä pe calea grunzuroasä, spinoasä, obositoare si miserä a pästoririi sufletesti; de altä parte iarä pre aceia, al cärora cäruntete §i verstä märturisesc, cä multi si indelungati ani lucrä deja in via Domnului, §i supoartä arbita soarelui, baterea vis- coalelor, cu un cuvént toate povoarele, ce umblä cu acest oficiu. Am primit, cäci greutatea de a vorbi numai la prima aparintä mi sa ivit, pänä m’a preo- cupat adecä cugetul, se tind altora invetäturä; cänd inse am renuntat la asta, §i am pus ina- inte-mi numai släbiciunile mele, §i am vézut intru mine, ce mare lipsä am eu de invetäturä, a dis- pärut toatä greutatea, cäci mi-ara propus a vorbi amäsurat cerintelor mele. Adese euget intru mine, ce e pentru mine mai salutar se fac ? si eugetänd la responsabili- tatea mare cu care sum dator, asa aflu, cä mié mai de fölös §i mai de lipsä imi e a-mi reim- prospäta in memorie cát de adese ori datorintele mele, sä nu las neinplinit nimic din acea, ce am de a implini, §i bine se fác toate, ce statui meu imi impune se fac. Bine se fae !! Dar §ti Doarnne! cäte greutäti am de a intimpina, de cäte pedece dau in cale! eugetänd la dato- rintele mele si de aceste imi aduc aminte. De- spre asta voiu vorbi darä $i in asta venerabilä adunare, ceränd inainte ertare, cä in un discurs seurt, cum va fi al meu, se ating numai datorintele cele mai remaroabile. * * * Sä vedem intäiu datorintele respective ca- litätile individuale, cari se recer in preot. Ah, ce inalt si sublim este oficiul prentesc ! oficiu §i urnerilor ingerenti inspäimäntätor (officium angelicis humeris formidandum); oficiu de a conduce la credintä ?i la mäntuire pre cre- dincio^ii testamentului nou, asa dar mai vértos se refereste la purtätorii acestui oficiu, ce Dum- nezeu i-a zis lui Avram, carele a fost conducä- torul credinciosilor testamentului vechiu: ina- intea mea umblä, §i se fii desavársit. Preot sum, a?a dar forma turmei lui Christos am se fiú, — mai curat trebuie se fiú, ca si toti ceia- lalti, sä pot zice cu s. Pavel: urma§i ai mei se fiti, precum eu ae lui Christos. Preot sum, am se fiú lumina lumii, nu numai se luminez, ce este vanitate, nici numai se aprind, ce este putin, ci se luminez §i se aprind, deadata ce este desävärfire. Preot sum, sérvül lui Christos sum, a§a dar in toate ca atare am se mé arát. Preot sum, sanc- tuarul, in care desevär^irea dumnezeiascä tru- pe$te adese se sälä^lueste, am darä se me silesc, ca Dumnezeu sä-si afle pläcere a loeui in mine. Preot sum, mijlocitor intre Dumnezeu §i oameni, ah, ce viatä am darä se due, daeä voesc se fiu ascultat in ceriu de Dumnezeu, §i onorat pre päment, ca legatul lui Dumnezeu. Aceste se recer in interiorul, in constiinta mea, dar s. Augustin zice: pentru sine ii e destulä preotului linistea eonstiintei curate, pentru fideli inse se mai recere in el nume nepätat«. (sermo 355 devita et mor. cleric.) Atäte si a§a mari lucruri se pretind dela mine, si eu ce sum ? om. numai om, om debil, om fragil, om orbit de patimi, om grabnic spre reu si intärziitor spre bine, om, care de mine nu sum nimicä, numai din darui lui Dumnezeu
