Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-03-15 / 22. szám
340 REVISTA CATOLICA. cioarei, se va auzi in sufletul nostru un resunet viu al bucuriei acesteia sfinte, si cä se va inoi priveli^tea cea din timpul trecut a credintei §i dragostii fatä cu Näscetoarea de Dumnezeu? Dorinta aceasta vie o treze^te intru Noi dragostea cea nutritä fatä de preasfintä Fecioarä, carea ca un dar al bunätätii ei in totdeauna a avut parte de nutrire bogatä Intru inima Noasträ; iára la sperarea ?i a?teptarea sigurä, cä dorinta aceasta a Noasträ se va ?i plini, Ne indreptäteste dragostea tuturor catolicilor celor adevérati, cari nici cänd nu stiu de obosealä, ?i sunt in totdeauna gata, sä aducä Maicii celei sfinte alui Dumnezeu pururea dovezi noaué de ale dragostii §i veneratiunii. Ba voim sä o märturisim, cä do- rirea aceasta a Noasträ corespunde unui glas anumit intern, carele pare cä Ne spune, cä acuma Si nu preste multä vreme se vor plini sperärile Si a?teptärile acelea, la cari lnainta?ul Nostru Piu si cu el loti episcopii nu färä de causä se simtirä indemnati, dacä adevérul despre con- ceperea cea nepetatä se va fi enuntat odatä ca dogmä de credintä. Adeverat cä nu putini se tänguesc, cä sperärile acestea pänä in ziua de astäzi incä nu s’au plinit, §i ered, cä pot, sä zicä cu leremia : Adunatu-ne-am spre pace, $i nu erau bune, spre prilej de vindecare ?i iatä grabä.* 3) Darä niste putini credinciosi ca ace$tia ar fi vrednici de certare; ei nu stiu, sä caute adänc in lucrärile lui Dumnezeu, ?i nu pot, sä le judece dupä adevérul lor. Cine ar putea, sä mésure si insire co- morile acelea tainice de daruri, cari Dumnezeu le-a impärtä^it in tot restimpul acesta Bisericii in urma miijlocirii Fecioarei ? Dar abstractie fäcend dela aceasta : oare n’am ajuns tinerea ne- turburatä a sinodului Vatican ?i cu aceasta enun- tarea dogmei despre infalibilitatea Papéi, carea e un mijloc foarte potrivit timpului, impotriva rätäcirilor din viitor? oare nu ni-s’a dat pri- velistea unei rivne de dragoste nouä §i ne mai pomenite, carea a atras din toate straturile si térile pe credinciosi, sä dovedeascä loctinétorului lui Christos veneratiune ?i omagiu ? Ce avem deci, sä eugetäm §i sä judecäm despre toate acestea ? Nu i’a dovedit oare o provedintä deschilinit de minunatä fatä cu cei doi Inainta?i ai Nostri Piu ') Ier. 8, 15. si Leon, cari in ciuda timpului plin de furtune au chivernisit Biserica intr’un chip a§a de sfint in o lungime de chivernisire, ca §i care abia s’a däruit cuiva ? Abia promulgase mai departe Piu adevérul despre oonceperea nepätatä a Mariéi, ?i a si inceput Fecioara sä faeä descope- riri ín minuni in óráséiul Lourdes, si s’a inältat puternicul si strälucitul Sanctuar al Nepétatei la carele in urma mijlocirii ei se sévarsesc incä Si acuma zilnic minuni, cari sunt potrivite, sä combatä necredinta zilelor noastre. Atätea dovezi mari de ale bunätätii a impärtäsit Dumnezeu in decurgerea acestor cinci zeci de ani la blända mijlocire a Fecioarei; si a?a darä sä nu putem oare spera, cä seäparea noasträ e mai aproape, de cum credeam ? Si aceasta cu atät mai vértos, cä pe cum invatä esperinta. pare a fi legea proniei dumnezeesti, cä Dumnezeu e mai aproape, unde primejdia e cea mai mare. Curénd vine si nu intärzie timpul, si zilele lui nu se vor indelunga, si va milui Domnul pe Iacob si va alege incä pe Israil.1) Si asa avem sperarea, cä nu dupä multä vreme vom putea, sä strigäm : Sfárimat-a Domnul jugul peeätosilor. Odihnit-a, cel ce a sperat, tot pämentul strigä cu veselie.2) larä causa cea mai de cäpetenie, pentru carea dórim, ca iubileul de cinci zeci de ani dela promulgarea conceperii celei nepétate a Mariei ca dogmä de credintä sä trezeascä in lumea creslinä o rivnä nouä si neobicinuitä, e dorinta Noasträ, ce o esprimasem in enciclica Noasträ de mainainte ca toate sä se inoiascä intru Christos. Cäci eine nu vede, cä nu este mijloc mai sigur ca prin Maria spre a uni pe toti cu Christos si spre a dobändi printr’insul desevärsita primire de fii, ca sä firn fericiti si nepétati inaintea lui Dumnezeu ? Dacä intru ade- vér s’a zis Mariei: Fericitä e, carea a crezut, cä va fi sévarsirea celor zise ei dela Domnul,3) anume cä ea va lua in päntece si va naste pe Fiul lui Dumnezeu; dacä ea deci a primit in sénul séu pe acéla, carele este insu-si adevérul, pentru ca el, näscut fiind intr’un chip de totului tot nou si printr’o nastere nouä, nevézut fiind dupä firea sa, vézut fäcendu-se intru firea ’) Isaie 14, 1. *) Isaie 14, • urr. 3) Luc. 1, 45.
