Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-07-01 / 5. szám
76 REVISTA CATOUCA. Serbarile iubilare din Lugoj. On. Redactiune ! Frumósele serbäri arangiate din incidentul iubileului de cincizeci de ani a infintärii die- cesei Lugojului, au trecut. Reintorsi la vetrele nóstre, fiestecare ne däm seamä de cele intim- plate. Fost-au aeeste serbäri, pot zice, cu adever, grandiose, cäci putinele note discordante nu sunt decát un picur de apä in mare! I. Cu trenurile din 13 Junie sosise óspetii. Inspre searä o misjcare neobicinuitä sä observa. Se apropie orele sese. Peronul gärii din Lugoj este tixit de lume. Clerul, in frunte cu Illastri- tatea Sa; poporul cu inteliginta; oficiantii cu Comitele suprem, sunt de fatá si cu neräbdare a^teaptä intrarea in garä a trenului dinspre Ilia, j care ne aduce, pre doritul óspe, pre Exc. Sa Metropolitul dr Victor Mihály, in a cui intimpi- nare au esit pänä la Tiparin doi dd canonici si protopopul Lugojului. Cu cäteva momente de in- tärziare trenul sosesce dupä sese ore. Uralele erutnp, bucuria ce o avem la vede- rea simpaticului óspe, e reoglindatä pe fata tuturor. Pe peron Ex. Sa e beneventat de 111. Sa Episcopul Dr Demetriu Radu. Exc. Sa Ii réspunde, ésprimand bucuria ce o are, cä dupä opt ani de nou se vede in mij- locul poporului, care a fost de dinsul pästorit in restimp de 20 dé ani. Conclude rugänd pre Dumnezeu ca se respläteascä cu darui seu dra- gostea cu care a fost primit, dändu ne totodatä povete, ca dragostea sä domneascä intre noi. Primarul orasului, in un scurt discurs in numele orasului bineventeazä pre Exc. Sa. Dupä ce si acestuia Exc. Sa i-a respuns, in- sotit de 111. Sa Dr Radu, a tras la resedintä. In Suita Ex Sale sunt: 111. Sa. Moldovan preposit; Rev. D. canonic Pop M. 0. Dni A. Domsa si Micu. . . Din Orade soseste o deputatiune, sunt Re- vrs. Dni Kővári, Nyes, dr Lauran, D. I. Vulcan. Beinsul prin dernnii profesori Ardelean, Dumbrava, Bulc, in frunte cu domnul director Butean, este representat; asa Clujul prin MOD. protopop, Dr. Däian, ON D. Giurgiu. Numai din diecesa Gherlei oficios n’ a fost ni me. Ca de regula a exce- lat aceasta diecesa, si cu aceasta ocasiune. Am amintit, oficios, cäci am avut in mijlocul nostru pre II. Domni P. Mihály si Dr Maris ambii fiii diecesei de Gherla, din cottul Maratnuresului, din cler nici unul n'au fost! 0 ploaie torentialä ce pornise dupä reintoar- cerea dela garä, ne *jpusä in nelinifte. Era teamä ca retragerea cu tortie din causa timpului reu, sä nu se pötä tinea, si asa unul din cele mai frumoase momente sä lipseascä din aceasta ser- bare. D-zeu insä a avut scire de noi! Pe la orele 9, ploaia incetase. Poporul se adunä la scola gr. cat Aici sunt corurile, cari cari vor cänta cu aceasta ocasiune. La orele 972 conductui, in frunte cu musica pompierilor, porneste cäträ re^edinta Epis- copeascä. E ceva iropunetor! Sosim in piatä. Pe balcon apar 111. Nostri Archierei ; spect. Dni P. Mihály, Pogány, Fialka etc. etc Primul cäntä corul teranilor din Gos- tei. Sub conducerea unui teran, corul cäntä »Resunetul Ardealului.« D. 1. Bogdan conduce corul din Oravitia care cäntä: Strein §i ’n depärtat. Urmeazä frumosul discurs a D. lui F. Rezei. Spune, cum odorul cel mai scump al nostru a fost si este limba ; cum am preferit, a suferi mai bine toate, decät a ne läpäda de ea, si de ori- ginea noasträ din Roma! Migratiunile popórélor barbare, asupririle nespus de multe si felurite, n’au fost in stare sä facä, ca de limba nóstra, de fala pentru ori- ginea noasträ, se ne läpädämj! Scutul nostru, refugiul nostru au fost re~ ligiunea, biserica nösträ, dragostea poporului fatä de aeeste au fäcut de ni s’au pästrat limba, si datinile sträbune! Färä de aceasta dragoste,. poporul nostru s’ar fi nimicit. — Din unirea cu Roma au resultat tot binele cultural. — Actui unirei cu Roma este inceputul redesteptärii nóstre.
