Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-06-01 / 4. szám
52 REVISTA Conducátorii intelectuali ai socializmului propovéduiesc masselor unele idei, le aratä unele cäi, cari ar’fi cu tótul neintelese, daca nu si-ar gäsi cei mai credinciosi conlucrätori, chiar in fiinta de fata a unor relatiuni sociale si economice, nesänetoase, neadmisibile. Trebuie se märturisim sin- cer, cä social-democratia, care amenintä toatäomenimea,!ntreaga noasträ culturä ma- terialä si spiritualä,statul,societatea si religi- unea, social-democratia, zic, dá cea mai mare insémnétate cestiunei sociale de astäz, si ii indearonä pre toti factorii chemati si compeienti, se se nizuiascä a delätura rekle esistente. Altfel le va delätura ea, dar’totodatä ii va matúra din cale pre toti aceia, cari vrerne si putere avénd, nu si- au fäcut daloria. 3. Altii sunt, cari confundä cestiunea socialä cu cestiunea muncitorilor, sau chiar cu cestiunea de resplatä a muncei. Ghestia muncitorilor, si mai ales chestia simbriei sau a plätii lucrätorilor, este numai o parte si incä o parte neinsämnatä a cestiunei sociale. Cu toate aceste, nu se poate nega, cä situatiunea, in care au ajuns clasa muncitorilor, este un simptom caracteristic al relelor, de cari sufere societatea noasträ. Anume, se dovedeste din zi in zi mai lä- murit, cä massa mare, multimea färä de sfirsit a bunurilor sau a obiectelor, a arti- colelor produse, nu aduce cu sine bunä- starea, nici fericirea vremelnicä a societätii omenesci, ci din conträ simplicitatea si inleznirea producerii bunurilor si ale ar- licolelor necesare pentru sustinerea si fericirea vietii, pofteste, reclamä, din natura sa, distribuirea corespunzétoare a ace- lor bunuri intre membrii societätii Este o conceptiune eronatä, a presupune, cä societatea omeneascä poate sé fie indestu] itä prin faptul, cä undeva se aflä acu- mulate toate bunurile necesare pentru in- destulirea trebuintelor omenesci. Indestu- lirea si fericirea societätii rezultä numai din acea, cä se dä putinta, ca toti membrii ei, sau incai cea mai mare parte a membrilor societätii, se se foloseascä de CATOLICÄ. acélé bunuri, spre indestulirea trebuintelor proprii. Fatä de aceasta teorie justä däm de faptul netägäduit, cä o mare mul time da oameni nu dispune preste alta avere, decät puterile proprii corporale si spirituale. si vine la cea mai mare indigent!, dacä nu-si gäseste ceva de lucrat, lie chiar numai pe o scurtä duratä de vreme. Acei membrii ai societätii omenesci, cari pentru sustinerea vietii nu au nici o alta avere, decät numai puterea lor cor- poralä, se numesc de comun proletari.*) Asadarä cestiunea socialä, in partea sa economicä, se poate conzidera, ca o ces- tiune, ce se ocupä cu aflarea si aplicarea mijloacelor, cari sunt in stare a Tmpedeca proletarizarea unor masse numéroase de oameni, ce se intemplä cu coiVcentrarea bogätiilor in mänile unor indivizi privile- giati, putini la numér. 0 parte importantä a cestiunei sociale este conservarea sau restäbilirea burghe- zimei si a posesoratului mic si de mijloc. Totusi, cestiunea socialä nu se märgineste numai la atätä. Mai múlt, ea este cestiu- nca despre organizarea socialä si economicä a societätii omenesci, ca ea se fie intr’o bunästare realä, adevératá si statornicä, precät adeca se poate apropia omenimea de acest scop. Pentru asigurarea unei bunästäri economice in societatea omeneascä, este absolut de lipsä o clasä bunä de mijloc. Ci nici aceasta nu formeazä adevérata bunästare, mai ales dacä nu sunt la indemänä mésuri si garantii, cari pot se impedece descompunerea, si adeca nimicirea acestei classe de mijloc. Mesurile si garantiile aceste consistä in observarea practicä a unui sislem complet de legi morale. 4. Din aceste se deduce, cä cestiunea socialä formeazä o parte din invetäturile economiei poporale. Scopul anumil al acesNota. Proletari se numiau deja in Roma veche acei cetäteni de clasa cea mai de jos, cari nu Servian statului cu averile lor, ci namai prin procrearea de brate muncitoare (Cicero, De republica, II. 22, 40.) Nu- mirea aceasta, din socolul trecut, se aplicä acelor de- possedati cari träiesc dela mänä la gurä, cum zice románul.
