Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-06-01 / 3. szám

REVISTA GATOLICA

43

Puté-voi se ve spun? »Vai votic, zice insusi

Spiritui S. vai oou<?, daca eu ve las pre voU (Os. 9. 12.)

Vai voué, vai voué! Oh! cänd insusi Spiritui Sänt striga cu suspin de durere acest vai vouM\ vezénd sufletul pétat cu pécat de moarte: atunci inchideti- ve ochii, o voi, angerii cerutui, ca se nu videti fata unui suflet, carele au plecat pe calea pécatelor! — Cei ce era odatä strälu- citor, ca un soare mai presus de fire, cel se-si- Irämiiea razele sale luminoase spre cer, ca zorii de dimineata spre firmament, cel ce era ca o mare de lumina pentru ängeri si pent.ru sfinti — s’au fäcut pestere intunericului si au devenit lipsit de lumina si nesimtitor, ca si noaptea. »Intunericul invéleste pämentül, si intunecimea se sloboade asupra popoarélor, (Js. 60. 1.) cari stau departe de Dutnnezeu. Si ce intunecime se poate aséména cu intunericul, ingrozitor, ce s’au pus pe sufletul pecätos al vinzätorului Juda, cänd la cina cea mai de pre urmä au päräsit societatea lui Christos? »Era noapte« zice Evan- gelistul, (Jo. 13, 30.) cänd au esit Juda, 'era noapte, mai ales in sufletul pecätos al lui Juda negurä deasä, nestrabätutä, au acoperit sufletu] lui; era noapte, nespus de intunccoasä, noapte nemiijcatä in acel suflet, din carele s’au depärtat Spiritui S. pentru cä pecatul i-au inprejmuit su- letul cu intunecime. Esamineaza-ti consciinta, o crestine, si vezi, oare nu este noapte si in sufletul teu. Oare esti tu cu pécat pe suflet? daca e. atunci te-ai aséménat Iui Juda, si se poate zice si despre tine: s’au fäcut noapte!

»Ce este ómul« cu pécat de moarte in sufletul seu? Cel ce au fost odinioara o grädinä pompoasä din care se réspandea mirosul dulce al virlutilor; via roditoare, care aducea strugurii huni si grasi de fapte bűne; ce au devenit? » Vai voui, daca eu vP, las pre voi« Acelasi Spiritui Sänt, carele cu voce de admiratiune grä- ieste despre sufletele curate, vézéndu-le rusinate prin pécat, le asamänä cu o vie, pre care porcii sélbatiei o-au zmuls §i o-au spintecat cu dintii lor; le asamänä cu o casä, pre care furii o-au dérimat, 1 e asamänä cu o cetate pre care du§- manii färä crutare o-au deprädat. Vai! grä- dina ?i via frumoasä deodinioarä, s’au prefä- cut intr’o pustietate färä urmä de viatä, aroma

dulce a virtutilor au dispärut siin locul ei ezaleazä mirosul pestilential al pécatelor, casa impodobitä au devenit mine triste: — da, groaza pustiirei au cuprins locul, urit si respingätor se aratä sufletul ingreunat cu sarcina pöcatului de moarte, sufletul, din care s’au depärtat Spiritul Sänt.

»Ce este omul« cu pécate grele pe sufletul séu? Iacä, prietinul bun §i puternic de odinioarä, Spiritul Sänt, s’au fäcut du^manul lui; pän’de acum resunä in urechile lui cuventul vecinicu- lui judecätor: »nu te cunosc«! Dumnezeu nu-1 mai cunoaste! Depärteazä-te dela mine, fugi, blestä- matule, nu te cunosc! Mosteanul cerului ai fost mainainte, acum iádul este zestrea ta; nu te cunosc! »Moartea este résplata pécatului, moartea §i iádul este mostenirea pecätosului«. Iatä omul cu pécate pe suflet! ce urit e, si vrednic de toatä compätimirea !

Iatä ce este omul cu pécate grele pe sufletul seu : vedeti-1! Biserica märeatä deodinioarä a Spiritui ui Sänt, s’au fäcut speluncä de tilhari a sätanii! Cine nu sé va ingrozi, cugetänd la acest adevér trist? Cum au esit Juda, sé sevir- sascä tradarea, »au intrat in el Sätana,« zice s. Joan (13, 27.) Nefericitule! ce ai fäcut, de au intrat Sätana in sufletul léu ? Banul, lacomia te-au adus la pécate. si nevrednic ai päsir la masa Domnului, ?i cu gändul ascuns, de a-1 vinde pre Domnul, pre invétátorul, pre binefäcätorul téu! Dar de ce se vorbim tot numai despre Juda venzätorul? Oare in cursul veacurilor nu i-au urmat acelui Judä altii nenumérati ? Tot pecatul de moarte este o tradare alui Dumnezeu, este o tradare a Spiritului Sänt. Despre multi crestini se poate zice: »Satana au intrat in sufletul lui,« si adeca despre toti aceia, cári prin pécate de moarte au alungat pre Spiritul Sänt din sufletul lor. A§a-i! Din nou ai päcätuit, cercänd aceleasi ocasiunni, din nou te-ai apropiat in mod nevrednic de ss. taine, iatä cä si despre tine se poate zice: »Sätana au intrat in sufletul téu.« Intelegi acum, iubite creatine, ce insamnä, cä sufletul téu au devenit locuinta sätanii? In cälva se poate inchipui, cum se intoarce Spiritul Sänt dela acea- sta bisericä violatä, necinstitä, dela aceasta groa- zä a pustiirei. Ásta au fost multämita, cu care, ai réspuns Spiritului Sänt! Prin pécate de moarte te-ai resculat impotriva Spiritului Sänt, si cu