Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-08-01 / 7. szám
REVISTA Timpul petrecerii mele in mijlocul vostru ca Archiereu si Pástor al acestei diecese a fost de seasé ani: timp scurt in viata unui om, fi foarte scurt in viata unei dicese, timp destul de indelungat inse in viata unui Archiereu, ale cärui momente toate au sä fie consacrate binelui de obfte, amesurat marilor datorinte, ce s’au pus pe umerii lui, cänd prin dumnezeascä misi- une a fost trimis sä pascä o turmä cuvintätoare. Ei bine, cum am petreciit eu acest timp, si cum mi-am implicit eu aceste mari datorinte? Grea este intrebárea si fiori de moarte sträbat sufletul meu gándindu-mé la aspra si infricosata dare de samä, ce am s’o fac intr’o zi inaintea Marelui Judecätor al vietii noastre. Departe ori de aproape sä stea acel moment plin de groazä si de spaimä pentru mine, dar fie, cu adevérat din sinceritateu inimei mele sä iese suspinul meu, cänd cere pentru atunci nemärginitä mila Dom- nului, acea milä fi indurare nemesuratä, carea peste toate lucrärile sale este! Iar in fata Die- cesei de a-si ave barem dreptul de a putea repeti cu marele apostol al neamurilor : de se cu- vine a mé läuda, de neputintele mele me voiu läuda; dar ce sint ale mele ispraviri in aseme- nare cu ostenelile si jertfirele de sine, ce le-a desfäfurat el pentru märirea lui Christos fi ves- tirea Evangeliei sale ? Una inse, am curajul de a o spune si anume, j ca cela ce prin muncä si ostenelä. dar mai vir- tos prin darui Domnului, m’am ridicat pe Scau- nul Archieresc din sinul popurului románesc, m’am silit a fi condus si stäpänit pururea de intentiuni bűne intru, desfäfururarea modestelor mele puteri in fölösül Diecesei, adecä in fölösül spiritual fi cultural al ace!uia-si múlt iubit popor Si daca in mijlocul greutäjilor, cu cári zi de zi avem a ne lupta, caci lupta este, dupä cuvintul sacru, viata omului pe pämint, s’a pu- tut face ceva in prlvinta aceasta, dupä darui ceresc, multumitor ve sint mai intáiu voué, venerati membrii ai Capitulului Bisericii catedrale, cári cu sfaturi intelepte fi basate pe bogätia esperientei voastre, eu devoiament fi sirguintá ati stat necontenit intr’ajutorul meu: multumitor ve sint apói voué Onorati Frati protópopi fi preoti, cári, ostenind in largul Diecesei. cu ín- sufletire ati stáruit ín fata locului pentru duce reá intru indeplinire a dispositiunilor fi pove- telor trimise de la centru; multumitor sint nu mai putin poporului insu-fi, carele cu obolui stors din crunta sudóre a fetelor sale, a sárit intr’ajutor la sustinerea mai de parte, la desvol- tarea fi inmultirea feluritelor noastre afezéminte bisericesci si culturale; multumitor mai sint in fine si autoritätilor publice civile de tot felül, cári necontenit au spriginit cu bunavointá silin- tele ce mé sträduiam a le da pe intrecuíe cu CATOLICA. Hl clerul fi poporul pentru promovarea binelui di- ecesan fi prin aceea fi a binelui patriei. Iar cänd prin acestea dau multumitä tutu- rora pentru spriginul fi ajutorul ce mi-ati in- tins, cänd cuvintul pururea dureros de remas bun are sä résune de pe buzele mele, eu, o Venerat Cler, ca cela ce ve cunosc zelul, de care sinteti purtati, a ve spune altä nu pót, de cät a vä ruga sä fiti si in viitor cu neincetatä stä- ruintä la índeplinirea märetei lucrári din via Domnului, unde vocatiunea preoteascä v’a chemat a tnunci. Da, sciu, multe fi nenumérue sint greu- tätile, lipsurile §i näcasurile, cu cári aveti de a ve lupta zilnic, §i nu a rare ori trebue sä pri- rniti in loc de recunoscintä si multuraire, superare §i amäräciune, ca drept résplata a pretioa- selor jértfiri de voi in^i-vé; dar, sä nu släbeascä a voasträ insufletire, nici sä scazä vre-odata din voi curajul luptei sacre. Pentru cä la lumina credinf;ei, ce o propovéduiti multimei, voi prea bine sciti, cä ostenelile voastre pentru Evan- gelie le faceti, ca impreunä pärtasii ei sä vé faceti, §i voi asa alergati, nu ca si cum n’ati sci, asa dati resboiu, nu ca §i cum a^i fi bä- tänd vezduhul.1) Dupä aceea, voi sinteti pästorii acelui popor, carele in cursul veacurilor pline de durere pentru el, numai sub aripele oeroti- toare ale bisericii si-a cäutat si aflat, pe cum sufleteascä mäntuire, asa §i scutintä si adäpost. esistintei sale, si traditiunilor mostenite de la sträbunii sei. Iar ca atari, mängäiati-vä intru nécasuri si ve incurajati in suferintefe si luptele voastre prin gändul §i convingerea, cä continuati munca nobilä a acéléi vrednice preotimi, carea pe vecie ^i-a asigurat recunoscinfa acestui popor. Ce voiu zice apói voué, scumpilor mei cre- dinciosi, daeä nu aceea, ca sä vé indemn incä odatä cu tärie, sä fiti stäruitori in iubirea lui Isus Christos, intru alipirea din inimä isvorit.oare cäträ sfinta Bi.-ericä, cäträ Scaunul Romei celei vechi. asezat ca centru strälucitor intr'insa de dumnezeascä mäna Lui, — §i neobositi aretän- du-vä la cultivarea virtutilor cre§tine.«ci ?i ce- tätenesci in piepturile voastre, sociale individuale. In timpurile noastre au inceput a se invirti prin mijlocul vostru o multime de pro- roci mincino^i. cäutänd in fei si fei de chip a ve sminti si abate de la cäile cele netede ale credintei crestinesci, a intocui preseriptiunile si asezémintele ei cu usante absurde fi ridicule, a släbi, fi chiar a rumpe legäturiie sociale ale vecinicei dreptäti, a sdrobi supunerea dupä con- sciintä, iar nu din fricä sabiei cäträ autoritätile constituite fi legale, a smulge din piepturile voastre sperantele creftine spre a sädi acolo ') I. Cor. 9, 18.
