Cseri Miklós, Füzes Endre (szerk.): Ház és ember, A Szabadtéri Néprajzi Múzeum évkönyve 11. (Szentendre, Szabadtéri Néprajzi Múzeum, 1997)

Román rezümé

Györgyi H. Csukás - Péter Kecskés ARHITECTURA POPULARÄ DIN CHIDEA §1 DIN VALEA BORÇEI Satele mici din Valea Borséi, care se întind la nordvest de Cluj Napoca, pîna ín anul 1920 s-au lipsit de interesül cercetätorilor istoricului si sociologiei acestei zone. Importan|a satelor unguresti ale acestui ünut periferic, care aparfinea cínd de judeud Solnoc-Dabîca, cínd de judeUil Cluj, s-a observât atunci, cínd a iesit la ivealä existera unui material sacral si de istoria civilizaUei închegat din secolul XII-XV. si importanta acestui teritoriu ín studierea relafiilor etnice româno-maghiare. Acest tinut deluros care a suferit relativ putin de razboaiele médiévale a fost scutit si de industrializare. Populafia româna si maghiarä care s-a ocupat de agricultura traditionalä (cultivarea cerealelor, cresterea animalelor) a convieUnt timp de secole împreuna în aceste sate eu hotare mici. Interesül sociografic al cercetätorilor apartinând grupärii denumite „tinerii transilväneni" si ajutorul material al baronului mosier Ferenc Bánffy au fäcut posibile începerea colectarii de date amänuntite în Borsa si împrejurimile ei dupa metoda lui Dimitrie GUSTI (1880-1955). O parte a acestui material a fost publicat de cätre Imre MIKÓ (1911-1977), care a prezentat interdependenta istoricä dintre satul transilvänean si probléma nationalitätilor, schwand si viitorul acesteia. Aceastä carte apärutä în 1932, prin autenticitatea datelor ei, prin multiciplitatea punctelor ei de vedere de investigare a devenit factor determinant în cercetärile istoriei etnicitäfii si socio-autocunoasterii ulterioare. Pe de altä parte aceastä investigafie s-a angrenat eficace la cercetärile altor zone din Ungaria. în toamna anului 1940 a luat flinta Institutul de Stiintä Transilvänean (Erdélyi Tudományos Intézet), fapt ce a dat un nou avínt cercetärilor din valea Borsei. La sectiile de etnografie, arheologie, istorie, lingvisticä, geografie si antropologie ale acestei instituai au lucrat cercetätori si studenfi ardeleni. Din toamna anului 1941, cínd Institutul de $tiintä Transilvänean a devenit parte integrantä a Institului de Stiintä „Teleki Pál" din Budapesta, acestora Ii s-au aläturat si cercetätori din Ungaria. Institutul, care a funetionat pîna în primävara anului 1945, a avut ca scop studierea materialului istorie si recent nu numai a maghiarilor, ci si a reladilor româno-maghiare si a românilor. Institutul a publicat anale, si o série sub titlul Cercetäri în Valea Borséi (Borsavölgyi kutatások). Cercetärile din Valea Borsei si publicarea materialului a însemnat pentru reprezentenüi mai multor ramuri ale stiintei o nouä experientä metodicä, posibilitatea cercetärilor monografice si realizarea investigaüilor complexe. Muncä de terén sau efectuat mai aies ín patru punete de cercetare: Bädesti (Bádok), Ciumafaia (Csomafája), Chidea (Kide) si Borsa (Kolozsborsa). Terenul mai larg de cercetare era ín triunghiul Räscruci (Válaszút), Vechea (Bodonkút) si Aschileu Mare (Nagyesküllő), uneori erau alte zece puncte de cercetare. Valea Borséi nu înseamna un grup etnografie sau un teritoriu cultural coerent unitár, ci este o denumire geograficä între zonele Cälata, Címpia Transilvaniei si Sälaj. Importanta acestui teritoriu constä în faptul cä este locul de origine a mai multor cärfi si studii publicate, este tezaurul unui material de conspecte si manuscrise si este un teren prielnic pentru continuarea cercetärilor. Dintre publicafiile apärute atragem atenfia la câteva. István MÉRI (1911-1976) pe baza experimentelor din Chidea, unde a avut posbilitatea de a cerceta un material din sec. XII-XIX. a scris despre metodica dezgropärii cimitirelor din jurul bisericii médiévale. Géza ENTZ (1913-1992) si Béla KABAY (1921-1996) au scris despre amintirile sacre precum si despre istoria artelor. Rezultatele cercetärilor lingvistice si onomastice sînt extrem de multilaterale. A apärut monográfia toponomicä a väii Borsei, lucrare scrisä de Attila SZABÓ T. (1906-1987) în comun eu Béla GERGELY (1910-1944). în lucrare apar matériáié istorico-arhivale si de denumiri recent-verbal geografice împreuna eu localizarea lor cartograficä. Gyula MÁRTON (1916-1976) a scris despre denumirile animalelor si formele verbelor din zona, iar Mózes GÁLFFY (1915-1988) despre formele diminutive. Studiul lui Ferenc FARAGÓ, Starea sänätäni din Chidea (Kide egészségügy helyzete) aratä mai mult decít titlul ei prozaic. Matériáiul adunat cu ajutorul chestionarelor aratä imaginea obiectivä a viefii cotidiene a satului, a modului de viatä si a obiceiurilor lustrale, prezintä numärul încaperilor pe familie, märimea camerelor, numärul geamurilor, ordinea si freeventa spoielii camerelor etc. Aurél VAJKAi (1903-1987) a adunat un material minutiös despre tratamentul curativ popular, lucrarea lui este o monografie de coneepfie etnograficä. Despre viata muzicalä laicä a maghiarilor din Chidea Pál JÁRDÁNYI (1920-1966) a publicat o monografie pe tema cunoasterii muzicii si a omului, si a reladei dintre muzicä si societate. Organizatorul si îndrumatorul cercetärilor din valea Borsei a fost László K. KOVÁCS. El a atras în aceastä muncä mai mult de 20 de specialisti. O parte a materialului adunat a ajuns în arhiva Institutului de §tiin(ä Transilvänean, însa marea majoritate a disparut, a fost distrus în timpul räzboiului. De o scarä mai largä sínt notitele, matériáiul de fotografii si de evidentä în domeniul arhitecturii populäre adunate de cercetätorul László VARGHA (1904-1984). Acest material deasemenea s-a încadrat în programul de cercetare a Institutului de Stiintä Transilvänean. între anii 1941-1943 a petrecut 67 de zile pe teren în cele patru sate din vala Borsei: la Chidea 28 de zile, la Borsa 17 zile, iar la Ciumafaia si Bädesti cîte 6 zile. Culegerea de control a avut loc în luna august din anul 1943. A fäcut o micä culegere comparativä la Dabâca din judeud Solnoc-Dabâca. Rezultatele acestei munci au fost cele sapte cärü de schite umplute cu desene (282 de pagini). „Zilnic în medie de 10-11 desene am reusit sä fac" — scrie în notitele lui. László VARGHA îsi nota datele cu preeizia tehnicä a unui arhitect si cu respectul etnografului fatä de obiecte. Pe foi le de schitä scria denumirea maghiarä si româna a elementelor de construefie si a mobilelor. Schitele a fäcut în asa fel, încît dupä ele se puteau reconstitui planurile pivnitei si aie locuintei, locul mobileleor mai importante, secfiunea transversalä si longitudinalä si cele patru fatade. în mai multe cazuri a fäcut planuri despre aranjamentul construcriilor cu indicarea mai detailatä a grädinilor si a gardurilor. A fäcut desene memoratorii despre